Masticul - lacrima de cristal din Chios

Masticul sau Masticha este rasina provenita de la un copac ce creste numai pe insula Chios. Micute cat o boabe de mazare, aceste perle se caracterizeaza printr-un miros usor de brad, cu note florale si o aroma delicata de rasina.

Copacii de mastic cresc doar in Chios, insula greceasca inconjurata de apele Marii Egee, a caror scoarta "plange" cu lacrimi de cristal

Arborele de mastic este vesnic verde, creste pana la 6-10 picioare inaltime si incepe sa produca mastic pe la varsta de 5 sau 6 ani. Masticul este marca protejata de legile Uniunii Europene.

Din iunie si pana in septembrie li se cresteaza coaja crengilor, iar seva este lasata sa picure in jurul tulpinii. Fiecare “lacrima” de mastic este spalata cu grija, apoi lasata sa se usuce la soare.

Cuvantul grecesc pentru „mastic“ este inrudit cu un termen care are sensul de „a scrasni din dinti“.

Masticul se pare a fi cunoscut din antichitate datorita proprietatilor sale medicinale a aromei sale si a uleiurilor produse din mastic.

In timpul Anului Nou, gospodinele din Chios prepara paine dulce cu esenta de mastic, iar in timpul slujbelor religioase, mirul capata acelasi parfum inconfundabil.

Esenta de mastic este folosita in Egipt pentru a aroma sosurile, supele si preparatele pe baza de carne, iar in Maroc se adauga in apa pentru a-i innobila gustul.

Masticul este cunoscut in industria farmaceutica, fie ca medicament, fie ca guma de mestecat, absoarbe colesterolul, distruge bacteriile, este folosit ca antiseptic, ajuta la digestie, intareste gingiile, vindeca ranile si s-a dovedit ca ajuta la vindecarea ulcerului.

Poate fi folosit si in dulciuri precum biscuiti, inghetata de mastic.

Deasemenea in magazine specializate in comercializarea mastic-ului se pot gasi anumite produse ce contin mastic precum: pasta de dinti, sampon si parfumuri.

In afara de aceste aspecte se foloseste in distilerii pentru a produce lichiorul de mastic si ouzo cu aroma de mastic numit mastichato.