Telemeaua...un fel de branza romaneasca

Se aseamana cu branza feta greceasca insa particularitatea distinctiva o reprezinta faptul ca produsul este supus operatiilor tehnologice de sarare umeda, respectiv uscata, ceea ce confera nu numai un gust aparte, ci si o durata de pastrare mai indelungata.

Branza telemea se obtine de obicei din lapte de vaca, de oaie si de capra sau amestec. Exista si telemea de bivolita, care este insa mai grasa. Telemeaua de vaca este de culoare usor galbuie, cea de oaie este alba, iar cea de capra este cea mai alba.

In trecut telemeaua se facea din lapte de oaie si se vindea sub denumirea de “branza de Braila”. Numele de telemea provine din limba turca, teleme – insemnand “felie”.

Telemeaua este o branza maturata, sarata, cu continut destul de mare de apa (poate ajunge si la 50%) si aproximativ 25 % grasime. Desi e o branza grasa, aportul nutritiv nu trebuie ignorat.

O branza telemea de calitate nu trebuie sa aibe mult zer, sa fie scursa si tare. In cazul in care are consistenta prea moale inseamna ca nu a fost suficient de mult fermentata (maturata). Daca are prea multe gauri, atunci laptele a fost prea degresat. Telemeaua foarte proaspata este semi-moale cu un continut mai ridicat de zer.

Fiind o branza umeda, nu se foloseste pentru platouri, decat cel mult in cazul specialitatilor bine maturate.

Cel mai adesea se foloseste ca ca atare, la sandviciuri sau in salate, bruschete, iar dintre preparatele calde se detaseaze, evident, cele in care telemeaua este insotita de mamaliga.

Cu exceptia vinurilor albelor prea usoare si a vinurilor rosiilor prea grele, telemeaua se intelege bine cam cu orice vin sec si nu prea aromat.