6 alimente comune care ascund secrete incredibile (al 3-lea te va șoca!)

Bananele conțin potasiu, un mineral esențial pentru organismul nostru. Cu toate acestea, o cantitate foarte mică este potasiu-40, un izotop radioactiv natural. Desigur, doza este infinitezimală și absolut inofensivă, dar din punct de vedere tehnic, dacă am acumula suficiente banane, am putea atinge un prag măsurabil de radioactivitate. Totuși, această caracteristică a inspirat o unitate de măsură informală:"doza echivalentă de banane", utilizată pentru a explica conceptul de radioactivitate într-un mod accesibil.

Fapt: Pentru a atinge o doză efectiv nocivă de radiații, ar trebui să mâncați mai mult de 10 milioane de banane în același timp!

Morcovii nu au fost întotdeauna portocalii. Inițial, morcovii erau mov, galbeni sau albi. Portocaliul a apărut abia în secolul al XVII-lea în Țările de Jos, ca un omagiu adus Casei de Orange, familia regală olandeză. Fermierii au început să selecteze și să cultive numai morcovi portocalii din patriotism, iar de aici au devenit standardul mondial.

Curiozitate: Morcovii mov revin în actualitate datorită conținutului lor ridicat de antociani, pigmenți vegetali cu puternice proprietăți antioxidante.

Astăzi, ketchup-ul este omniprezent pe cartofi prăjiți, burgeri și hot-dog, dar originile sale sunt mult mai... terapeutice. Primele versiuni datează din secolul al XVII-lea și nu conțineau roșii: erau sosuri fermentate pe bază de pește, populare în Asia. În 1834, medicul american John Cook Bennett a făcut reclamă ketchup-ului de roșii ca remediu pentru indigestie și probleme gastrointestinale. El a promovat chiar și pastile pe bază de ketchup, susținând beneficiile sale digestive.

Curiozitate: Abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, ketchup-ul a căpătat aroma dulce și înțepătoare pe care o cunoaștem astăzi, datorită adăugării de zahăr și oțet.

Pentru mayași și azteci, cacaua nu era o dulceață, ci o monedă de schimb (mai valoroasă decât aurul) și o băutură rituală. Boabele de cacao erau folosite pentru plata impozitelor sau a salariilor, iar băutura amară și picantă (chilli) era rezervată războinicilor și nobililor. Abia după sosirea sa în Europa a fost îndulcită cu zahăr și lapte, devenind ciocolata pe care o cunoaștem astăzi.

Curiozitate: Aztecii considerau cacaua un dar de la zei și chiar o foloseau în ceremoniile religioase și de căsătorie.

Italia se mândrește cu peste 350 de forme diferite de paste, iar fiecare are o funcție specifică: forma pastelor (și în special găurile lor) sunt concepute pentru a se potrivi cu tipul de sos.

• Rigatoni rețin mai bine sosurile groase datorită dungilor sale exterioare.
• Bucatini, cu gaura lor centrală, găzduiesc sosurile lichide, cum ar fi all'amatriciana.
• Ditalini sunt folosite în supe deoarece nu se scutură ușor.

Curiozitate: Imbutini, create în 2013 în Ozzano dell'Emilia, au o formă care amintește de o pâlnie. Această structură deosebită le permite să rețină sosul în mod uniform, ceea ce le face ideale pentru sosurile groase.

Cartofii prăjiți subțiri, crocanți, la pungă, nu au apărut întâmplător. Legenda spune că, în 1853, un client dintr-un restaurant din Saratoga Springs (New York) s-a plâns că cartofii serviți erau prea groși. Bucătarul-șef, George Crum, din ciudă, i-a feliat foarte subțire și i-a prăjit până au devenit crocanți. Rezultatul? În mod neașteptat, clientul a fost încântat, iar "Saratoga Chips" a devenit în scurt timp un fenomen gastronomic care a dat naștere unei industrii de miliarde de dolari.

Curiozitate: Primele pachete de chipsuri au fost vândute în cutii de tablă înainte de a trece la pungi.