Mangold sau sfecla elvetiana

Mangoldul este o planta originara din zonele litorale ale Europei si Asiei si a fost folosita in alimentatia oamenilor din cele mai vechi timpuri, iar ulterior si pentru alimentaţia animalelor.

Ruda cu sfecla, mangoldul are frunzele mai mari, zemoase si cu o valoare nutritiva mai importanta decat radacina, care nu este comestibila. Frunzele pot avea si o nuanta rosie si pot semana foarte mult cu cele ale sfeclei, dar au un gust mai apropiat de spanac si se folosesc asemanator in bucatarie.

Mangold-ul este foarte bogat in nutrienti esenstiali pentru organismul uman: minerale, calciu, aport de vitamine (in special A, C si E), dar si mult fier.

Intrucat contine o serie de vitamine, unele dintre ele sensibile la tratament termic si solubile in apa, este de preferat sa-l innabusim cateva minute la foc mic in putin ulei si condimente si acesta va deveni mai gustos, mai usor digerabil, si aproape toti nutrientii se vor pastra.

De preferat ca frunzele sa fie gatite intregi pentru a pastra mai bine vitamina C si taiate ulterior, la servire.

Petiolul se fierbe si are cam aceleasi intrebuintari, utilizarea sa depinzand si de fantezia culinara a consumatorului.

Ca regula generala privind gatirea de mangold: frunzele sa gaseste ca spanacul, iar tulpina ca sparanghelul, cu mentiunea ca, sa nu uitati sa spalati bine bine mangoldul inainte de folosire!

Consumate crude in salate sau gatite (fierte, coapte, la abur) frunzele de mangold aduc organismului un multiplu de beneficii. Frunzele de mangold sunt un aliment excelent pentru cei care au lipsa de potasiu, calciu, fosfor, dar si bolnavilor de diabet.