Micul mic, micul pitic, micul nimic!

Ca e mare, ca e mic sau pitic, povestea micului romanesc a inceput in urma cu peste 100 de ani, iar de-a lungul timpului preparatul si-a castigat popularitatea pe gratarul tuturor romanilor.

Legenda spune ca primul mic a fost mancat in Centrul Vechi al Capitalei, fiind inventat dintr-o intamplare. Se spune ca mititeii au fost inventati intr-o seara la hanul „La Iordachi” din Bucuresti, binecunoscut pentru carnatii sai, cand bucataria a ramas fara matele in care se pune compozitia de carnati.

Reteta originala din 1902 prevedea ca micii vor contine trei grame de bicarboant de sodiu la un kilogram de carne. Bicarbonatul de sodiu, cunoscut si ca E500, nu este si nu a fost niciodata autorizat pentru a fi utilizat in preparatele de carne, insa in anul 2013, Guvernul a transmis Comisiei Europene o solicitare formulata de Asociatia Romana a Carnii pentru ca reteta mititeilor sa fie inclusa pe lista retetelor traditionale, alaturi de burger si de carnatul spaniol chorizo, in categoria produselor care nu se supun regulilor alimentare generale.

Comisia Europeana a autorizat pe 20 februarie 2014, in Comitetul pentru lantul alimentar, prepararea mititeilor dupa reteta traditionala romaneasca, in conditiile in care, conform noii liste a aditivilor alimentari intrata in vigoare de la 1 iunie 2013, era interzisa folosirea bicarbonatului de sodiu in reteta de preparare a micilor.

Mititeii, ca fel de mancare, nu sunt neaparat o reteta romaneasca, ci sunt preparati aproape in toata Peninsula Balcanica, dar si in alte zone din jurul Marii Mediterane. Difera insa, in functie de regiune, compozitia carnii tocate si a condimentelor folosite.

Micii se servesc calzi, cu mustar sau mujdei de usturoi si se sting cu bere rece. Nu trebuie sa lipseasca voia buna si cartofii prajiti (dupa parerea unora)!