"Îmi pare rău, mi-era foame. De ce ne supărăm când ne este foame?

miercuri 12 martie 2025 11:03
Îmi pare rău, mi-era foame. De ce ne supărăm când ne este foame?

Mă consider o persoană afabilă, rezonabilă, înțelegătoare și echilibrată... mai puțin atunci când mi-e foame. În acel moment, răbdarea mea se evaporă, toleranța mea slăbește și orice inconvenient devine un afront personal. Atunci când stomacul meu răcnește de foame, în câteva minute, apare cel mai primitiv eu al meu și singurul meu scop în viață este să-mi bag o felie de pizza în gură. Orice îmi stă în cale devine o sursă de furie. Și nu sunt singurul. Ți s-a întâmplat și ție. Mamei mele, partenerului tău, colegului de la serviciu care devine brusc irascibil în mijlocul dimineții.

E ciudat cum foamea ne înfurie. Acesta este un fapt. Dar există motive pe cât de surprinzătoare, pe atât de inevitabile care o explică. Așadar, să analizăm ce se întâmplă cu adevărat în corpul nostru.De ce are foamea puterea de a ne schimba atât de drastic starea de spirit?


Glicemie scăzută

Creierul depinde aproape exclusiv de glucoză ca sursă de energie. Acesta este "combustibilul" de care are nevoie pentru a funcționa corect. Atunci când rămânem mult timp fără mâncare, nivelul de glucoză scade, iar creierul are de suferit. Această hipoglicemie face ca creierul să nu funcționeze la 100%. Probabil v-ați simțit mai neîndemânatici, obosiți, confuzi și, bineînțeles, mai iritabili atunci când nu ați mâncat mult timp.


Este declanșat hormonul stresului

Atunci când nivelul glucozei din sânge scade, creierul declanșează semnale care stimulează diverse organe să producă și să elibereze hormoni care cresc nivelul de zahăr din sânge în organism. Acești hormoni includ epinefrina și cortizolul, de asemenea eliberate în perioadele de stres, care pregătesc organismul să facă față situațiilor adverse, crescând tensiunea și predispoziția de a reacționa agresiv. Acest mecanism biologic explică de ce ne simțim mai tensionați și mai neplăcuți atunci când ne este foame.


Creierul prioritizează căutarea hranei

Din perspectivă evolutivă, foamea declanșează o stare de supraviețuire în creier. Această stare ne determină să ne concentrăm pe obținerea hranei, lăsând alte activități în plan secund. Această concentrare poate duce la o toleranță mai scăzută și la o iritabilitate mai mare față de stimuli care nu au legătură cu mâncarea. Acest răspuns este o strategie adaptivă pentru a asigura aportul necesar supraviețuirii.


Percepția negativă a mediului

Starea de foame nu ne afectează doar funcțiile fiziologice, ci și percepția noastră asupra mediului înconjurător. Conform unui studiu, publicat în revista PLOS ONE în 2022, cercetătorii au constatat că, atunci când o persoană este înfometată, este mai probabil ca aceasta să interpreteze negativ indiciile externe, ceea ce crește iritabilitatea și sentimentele de furie. În plus, s-a constatat că nivelurile scăzute de glucoză din sânge sunt asociate cu sentimente crescute de frustrare și cu o capacitate redusă de a regla emoțiile. Aceste constatări sugerează că foamea ne poate distorsiona evaluarea situațiilor și a oamenilor, intensificând reacțiile emoționale.


Vi s-a întâmplat acest lucru?

Data viitoare când simți că foamea te transformă într-o versiune mai puțin prietenoasă a ta, amintește-ți că există fundamente biologice și psihologice în spatele acestei reacții. Înțelegerea acestor mecanisme ne poate ajuta să ne gestionăm mai bine emoțiile și să evităm conflictele inutile.


Ați putea fi interesat și de:

[articolul:6124]

Comentarii

Notează articolul:


PatriciaPatricia
asionată de bucătărie și de mâncarea bună, viața mea se mișcă între cuvinte alese cu grijă și linguri de lemn. Responsabilă, dar distrată. Sunt jurnalistă și redactoare cu mulți ani de experiență și mi-am găsit colțul ideal în Franța, unde lucrez ca redactoare pentru Petitchef. Îmi place bœuf bourguignon, dar îmi este dor de salmorejo-ul mamei mele. Aici combin dragostea mea pentru scris și pentru gusturile suculente pentru a împărtăși rețete și povești despre bucătărie care sper să te inspire. Tortilla, îmi place cu ceapă și puțin făcută :)