Saptamana trecuta am vizitat-o pe bunica, am cutreierat cu fetele toata gradina. Zarind nucul si vazand nucile verzi mi-am amintit de un leac vechi. Cand aveam diaree vecina noastra din copilarie obisnuia sa ne dea nuca verde foarte-foarte amara, dar o lingurita din ea ne rezolva problema. Plangeam, nu vroiam s-o inghitim, dar aducea roade. Anul aceasta am pus si eu in borcanel pentru orice eventualitate. Sper sa nu trebuiasca sa-l folosim.
Am spalat nucile verzi (coaja lor este moale) si le-am zdrobit cu blender-ul. Am amestecat cu aceeasi cantitate de zahar pana s-a topit tot zaharul si am pus in borcane.
Daca tot aveam nucul in fata mea mi-a venit o alta idee: sa incerc dulceata de nuca verde. In familia noastra nimeni n-a facut asa ceva, n-aveam reteta. Am cautat pe net si am gasit la Maya aceasta reteta:
-se spala nucile verzi si se curata de coaja verde pe sub jetul de apa ca sa nu coloreze mana;
-se pun nucile in apa pentru 3-4 ore, schimband apa de pe ele din ora-n ora;
-se pun nucile in apa, se adauga 1 lamaie felii si se pune in frigider pentru 24 de ore;
-se toarna apa de pe nuci;
-pentru 100 de nuci se pune 500ml de apa la fiert cu 800g de zahar, pana cand siropul incepe sa se ingroase;
-se pun nucile verzi, zeama a 2,5 lamai si o pastaie de vanilie in sirop si se mai fierbe pana incepe sa se ingroase totul;
-se pune in borcane.
Eu am avut foarte putina nuca, mi-a iesit numai un borcanel :-(. Dar ma bucur si pentru aceasta.