13 lucruri pe care s-ar putea să nu le știți despre ceaiul marocan
Poate că l-ați încercat într-un magazin de ceai local sau vi s-a servit, cu tot ritualul, într-o călătorie în Maroc. Poate chiar îl preparați acasă, cu mentă proaspătă și zahăr, așa cum dictează canoanele. Dar dacă credeți că ceaiul marocan, sau ceaiul maur, așa cum este cunoscut popular în Spania și atay în Maroc, este doar o băutură fierbinte cu mentă, pierdeți jumătate din farmec. Această infuzie dulce și parfumată este și un simbol al ospitalității, al ceremoniei zilnice și al artei comune. Aroma sa intensă și spuma strălucitoare de la suprafață nu sunt o coincidență: ele sunt rezultatul a secole de istorie, influențe culturale și gesturi mici, pline de semnificație. În acest articol, vă spunem treisprezece fapte interesante pe care poate nu le știați despre această băutură fascinantă.
Nu se cultivă în Maroc
Deși este asociat imediat cu cultura marocană, ceaiul maur nu provine din Maroc. Marocul nu cultivă ceai, deoarece clima nu permite acest lucru, iar soiul utilizat în mod tradițional (ceaiul verde Gunpowder) este importat din China. Ceea ce este unic și distinctiv este modul în care este preparat.
Nu este o tradiție ancestrală
Contrar credinței populare, ceaiul nu a făcut parte din cultura marocană din cele mai vechi timpuri. Acesta a devenit popular în secolul al XIX-lea, parțial datorită comerțului cu Marea Britanie. Până atunci, în Maroc se consumau în principal infuzii proaspete de mentă și mentă piperată.
Se bea foarte cald, chiar și vara
În Maroc, ceaiul este servit aproape fiert chiar și în cele mai călduroase zile. Acest lucru are sens în climatele uscate: căldura ceaiului stimulează transpirația, iar transpirația, pe măsură ce se evaporă, răcește corpul. În plus, apa fierbinte ajută la eliminarea bacteriilor, ceea ce o face o băutură sigură și sănătoasă.
Nu se amestecă cu lingura
Se obișnuiește să se arunce prima apă
Primul contact al ceaiului cu apa clocotită nu este băut. Acesta este folosit pentru a "spăla" frunzele, pentru a elimina impuritățile, pentru a îndulci aroma și pentru a reduce o parte din teină și taninurile care pot face băutura amară. Această primă infuzie este aruncată înainte de a continua prepararea.
Fiecare pahar are un gust diferit
O curiozitate care surprinde adesea vizitatorii: atunci când este servit în mai multe rânduri din același ceainic, aroma ceaiului se schimbă în fiecare pahar. Pe măsură ce frunzele rămân infuzate în interiorul ceainicului, intensitatea evoluează. Ultima ceașcă este, de obicei, cea mai intensă.
Menta nu trebuie să plutească
În Maroc, menta (sau menta verde) se scufundă la fundul ibricului. Dacă plutește, se poate "arde" în căldură, rezultând un gust amar pe care marocanii îl evită cu grijă.
Ceaiul este servit cu spumă
Turnarea (turnarea ceaiului de la o anumită înălțime) nu este doar un gest elegant. Are rolul de a oxigena infuzia, de a amesteca ingredientele și de a genera o spumă fină care este semnul unei bune pregătiri. În Maroc, ceaiul fără spumă nu este bine preparat.
Servit în pahare de cristal, nu în cupe.
Ceaiul marocan nu este niciodată servit într-o ceașcă. Se bea în pahare mici, de sticlă, fără mâner, concepute pentru a sublinia atât ritualul, cât și estetica. Acestea sunt de obicei cilindrice și transparente, ceea ce vă permite să verificați dacă culoarea ceaiului este corectă. De asemenea, este posibil să se vadă spuma, semn că ceaiul a fost bine servit. Paharul, adesea decorat cu aur sau cu motive tradiționale, înfrumusețează și mai mult actul servirii. Dimensiunile sale mici permit servirea mai multor porții, prelungind conversația și plăcerea de a împărți.
A sorbi nu este nepoliticos
În Maroc, sorbirea ceaiului, chiar și cu puțin zgomot, nu este considerată nepoliticoasă; dimpotrivă, este o modalitate practică și acceptată de răcire a ceaiului atunci când este băut. Ceaiul marocan este servit foarte fierbinte, iar sorbitul ușor permite savurarea ceaiului fără să se ardă și îi scoate mai bine aromele. Departe de a fi dezaprobat, acest mic gest face parte din ritualul zilnic.
Se îndulcește fără teamă
Ceaiul marocan este servit foarte (foarte) dulce: între 30 și 50 de grame de zahăr per cană. În unele zone, grumazul este chiar pus între dinți și ceaiul este băut prin el. Dulceața este o parte esențială a gustului și a confortului băuturii.
Ceaiul nu ar trebui refuzat
Refuzarea ceaiului în Maroc este considerată nepoliticoasă. Este un simbol al întâmpinării, prieteniei și politeții și este întotdeauna oferit înainte de a începe orice conversație, discuție sau vizită de familie.
Nu este timp pentru ceai
Spre deosebire de ceaiul britanic de la ora cinci, ceaiul marocan nu urmează un program fix. În Maroc, se bea în orice moment al zilei: la trezire, când se primesc vizite, după prânz sau pur și simplu pentru o pauză. Mai mult decât o rutină, este o constantă a vieții cotidiene, mereu gata să însoțească o conversație sau un moment de calm.
Dar tu?
Știați toate aceste curiozități despre ceaiul marocan? V-a surprins vreuna în mod special? Obișnuiți să-l beți acasă, în ceainării sau l-ați descoperit călătorind?
Povestește-ne experiența ta, ritualurile tale sau chiar rețeta ta preferată. Vă citim în comentarii... și nu ezitați să împărtășiți acest articol cu toți cei cărora le place un bun atay!
>> Cum să faci un adevărat ceai marocan, AICI
Ați putea fi interesat și de:
De ce vorbește toată lumea despre Kefir? Descoperiți băutura momentului!În ultimii ani, kefirul a devenit vedeta tejghelelor de alimente refrigerate și a blogurilor de sănătate. Aflăm tot ce este de știut despre această băutură fermentată care promite beneficii surprinzătoare!
Patricia González
Comentarii