13 lucruri pe care s-ar putea să nu le știți despre ceaiul marocan
Poate că l-ați încercat într-o ceainărie din cartier sau vi s-a servit, cu tot ritualul, într-o călătorie în Maroc. Poate chiar îl preparați acasă, cu mentă creață proaspătă și zahăr, așa cum cere tradiția. Dar dacă credeți că ceaiul marocan, sau ceaiul maur, cum este cunoscut popular în Spania, și atay în Maroc, este doar o băutură fierbinte cu mentă, pierdeți jumătate din farmec. Această infuzie dulce și parfumată este și un simbol al ospitalității, al unei ceremonii cotidiene și al unui meșteșug împărtășit. Aroma sa intensă și spuma strălucitoare de la suprafață nu sunt întâmplătoare: sunt rezultatul a secole de istorie, influențe culturale și gesturi mărunte, pline de semnificație. În acest articol, vă prezentăm treisprezece curiozități pe care poate nu le știați despre această băutură fascinantă.
Nu se cultivă în Maroc
Deși este asociat imediat cu cultura marocană, ceaiul maur nu își are originea în Maroc. Marocul nu cultivă ceai, deoarece clima nu permite acest lucru, iar varietatea folosită în mod tradițional (ceaiul verde de tip Gunpowder) este importată din China. Ceea ce este specific și distinctiv este modul de preparare.
Nu este o tradiție ancestrală
Contrar a ceea ce cred mulți, ceaiul nu face parte din cultura marocană din cele mai vechi timpuri. A devenit popular în secolul al XIX-lea, în parte datorită comerțului cu Marea Britanie. Până atunci, în Maroc se consumau mai ales infuzii de mentă proaspătă și mentă creață.
Se bea foarte cald, chiar și vara
În Maroc, ceaiul este servit aproape fiert chiar și în cele mai călduroase zile. Acest lucru are sens în climatele uscate: căldura ceaiului stimulează transpirația, iar transpirația, pe măsură ce se evaporă, răcește corpul. În plus, apa fierbinte ajută la eliminarea bacteriilor, ceea ce o face o băutură sigură și sănătoasă.
Nu se amestecă cu lingura
Se obișnuiește să se arunce prima apă
Prima dată când ceaiul intră în contact cu apa clocotită, infuzia nu se bea. Ea este folosită pentru a „spăla” frunzele, pentru a elimina impuritățile, a domoli gustul și a reduce o parte din teină și taninurile care pot face băutura amară. Această primă infuzie se aruncă înainte de a continua prepararea.
Fiecare pahar are un gust diferit
O curiozitate care surprinde adesea vizitatorii: atunci când este servit în mai multe rânduri din același ceainic, aroma ceaiului se schimbă în fiecare pahar. Pe măsură ce frunzele rămân infuzate în interiorul ceainicului, intensitatea evoluează. Ultima ceașcă este, de obicei, cea mai intensă.
Menta nu trebuie să plutească
În Maroc, menta (sau menta creață) se scufundă până la fundul ceainicului. Dacă plutește, se poate „arde” din cauza căldurii, dând băuturii un gust amar pe care marocanii îl evită cu grijă.
Ceaiul este servit cu spumă
Turnarea de la înălțime (turnarea ceaiului de la o anumită înălțime) nu este doar un gest elegant. Aceasta ajută la oxigenarea infuziei, la amestecarea ingredientelor și la formarea unei spume fine, semn al unei preparări corecte. În Maroc, un ceai fără spumă nu este bine preparat.
Servit în pahare de cristal, nu în cupe.
Ceaiul marocan nu se servește niciodată într-o ceașcă. Se bea din pahare mici, din sticlă, fără toartă, concepute pentru a pune în valoare atât ritualul, cât și estetica. De obicei, sunt cilindrice și transparente, ceea ce permite verificarea culorii ceaiului. De asemenea, se poate vedea spuma, semn că ceaiul a fost servit cum trebuie. Paharul, adesea decorat cu motive aurii sau tradiționale, înfrumusețează și mai mult gestul de a-l oferi. Dimensiunea lor mică permite servirea mai multor runde, prelungind conversația și plăcerea de a împărți ceaiul.
A sorbi nu este nepoliticos
În Maroc, a sorbi ceaiul, chiar și făcând puțin zgomot, nu este considerat nepoliticos; dimpotrivă, este o modalitate practică și acceptată de a-l răci în timp ce îl bei. Ceaiul marocan se servește foarte fierbinte, iar sorbitul ușor îți permite să-l savurezi fără să te arzi și îi scoate mai bine în evidență aromele. Departe de a fi dezaprobat, acest mic gest face parte din ritualul cotidian.
Se îndulcește fără teamă
Ceaiul marocan se servește foarte, foarte dulce: între 30 și 50 de grame de zahăr pentru un ceainic. În unele zone, se pune chiar un cub de zahăr între dinți și se bea ceaiul prin spațiul dintre aceștia. Dulceața este o parte esențială a gustului și a caracterului primitor al acestei băuturi.
Ceaiul nu ar trebui refuzat
Refuzarea ceaiului în Maroc este considerată nepoliticoasă. Este un simbol al întâmpinării, prieteniei și politeții și este întotdeauna oferit înainte de a începe orice conversație, discuție sau vizită de familie.
Nu este timp pentru ceai
Spre deosebire de ceaiul britanic de la ora cinci, ceaiul marocan nu urmează un program fix. În Maroc, se bea în orice moment al zilei: la trezire, când se primesc vizite, după prânz sau pur și simplu pentru o pauză. Mai mult decât o rutină, este o constantă a vieții cotidiene, mereu gata să însoțească o conversație sau un moment de calm.
Dar tu?
Știați toate aceste curiozități despre ceaiul marocan? V-a surprins vreuna în mod deosebit? Obișnuiți să-l beți acasă, în ceainării sau l-ați descoperit în timpul unei călătorii?
Povestiți-ne despre experiența și ritualurile voastre sau chiar despre rețeta voastră preferată. Vă citim comentariile… și nu ezitați să distribuiți acest articol celor care știu să savureze un atay bun!
>> Cum se prepară adevăratul ceai marocan, AICI
Ați putea fi interesat și de:
De ce vorbește toată lumea despre chefir? Descoperiți băutura momentului!În ultimii ani, chefirul a devenit vedeta rafturilor frigorifice și a blogurilor despre sănătate. Să aflăm tot ce trebuie să știm despre această băutură fermentată, care promite beneficii surprinzătoare!
Patricia González
Comentarii