Sparanghelul și urina cu miros puternic: motivul surprinzător pe care puțini îl cunosc!

Sparanghelul conține o substanță unică numită acid asparagusic, responsabilă pentru întregul proces.

Odată ingerat, acest compus este metabolizat rapid și transformat în substanțe volatile sulfuroase, printre care:

• metantiol
• sulfură de dimetil
• disulfură de dimetil

Acești compuși au un miros foarte intens și caracteristic. După ce sunt absorbiți, trec în sânge și sunt eliminați de rinichi prin urină. Tocmai acest proces provoacă mirosul înțepător specific.

Diverse studii chimice, inclusiv analize prin cromatografie lichidă de înaltă performanță (HPLC), au confirmat prezența acestor compuși în urină după consumul de sparanghel (Mitchell et al., Journal of Agricultural and Food Chemistry).

Nu toată lumea percepe mirosul caracteristic al urinei după consumul de sparanghel, iar această variabilitate este legată de factori genetici. Un studiu intitulat " Excretion and Perception of a Characteristic Odour in Urine after Asparagus Ingestion: a Psychophysical and Genetic Study" a arătat că există două fenomene distincte: capacitatea de a produce compușii volatili responsabili pentru miros și capacitatea de a-i percepe.

Conform acestei cercetări, unele persoane nu produc deloc mirosul neplăcut, deoarece organismul lor nu metabolizează acidul asparagusic și compușii sulfuroși derivați din acesta într-o măsurăsemnificativă. Dimpotrivă, alte persoane îl produc, dar nu îl pot percepe din cauza diferențelor genetice ale receptorilor olfactivi, în special a variantelor genelor responsabile de sensibilitatea la mirosurile de sulf.

Aici intervine genetica, iar explicația este fascinantă.

Un studiu fundamental publicat în revista Chemical Senses („Excretion and Perception of a Characteristic Odor in Urine after Asparagus Ingestion”) a demonstrat că există două fenomene distincte:

1. Persoanele care nu produc mirosul

Unele persoane metabolizează acidul asparagusic într-un mod diferit și produc cantități minime (sau deloc) de compuși odoriferi.

2. Persoanele care produc mirosul, dar nu îl percep

Alte persoane produc mirosul, dar nu îl pot simți din cauza unor variante genetice ale receptorilor olfactivi.

În special, anumite diferențe la nivelul genelor asociate cu mirosul (cum ar fi cele care reglează sensibilitatea la mirosurile sulfuroase) explică de ce unele persoane par „imune”.

Acest fenomen este un exemplu perfect al modului în care:

• metabolismul variază de la o persoană la alta
• percepția senzorială este, de asemenea, foarte subiectivă

În practică, două persoane pot mânca același preparat cu sparanghel și pot avea experiențe complet diferite. Este o demonstrație concretă a legăturii strânse dintre genetică și alimentație.

Și tu ai observat vreodată un miros diferit al urinei după ce ai mâncat sparanghel? Spune-ne în comentarii! Suntem curioși să aflăm câte persoane sunt „imune” (și câte nu) la acest fenomen.