Piureul de casă e prea lichid? Uneori, greșeala se face cu mult înainte de a adăuga laptele...

Să începem cu cea mai frecventă problemă. Zdrobiți cartofii, adăugați puțin lapte și… dezastru: piureul devine mult prea lichid.

Primul gând este, de obicei, că ați adăugat prea mult lichid. Dar nu neapărat. Cartofii pot să fi absorbit deja multă apă în timpul fierberii, mai ales dacă au fost curățați de coajă și tăiați în bucăți mici înainte de a fi puși la fiert.

Iar dacă baza piureului este deja foarte umedă, câteva linguri de lapte sunt suficiente pentru a-i schimba consistența.

Aici intervine o metodă interesantă. În loc să curățați cartofii înainte de fierbere, gătiți-i întregi și cu coajă.

De ce? Pur și simplu pentru că astfel coaja limitează contactul direct dintre miezul cartofilor și apă. Prin urmare, cartofii absorb mai puțină apă în timpul fierberii.

După ce s-au fiert și sunt bine pătrunși, scurgeți-i și lăsați-i să se răcească doar cât să-i puteți manevra. Apoi curățați-i de coajă și zdrobiți-i cât sunt încă fierbinți.

Metoda necesită câteva minute în plus la început, dar vă permite să controlați mult mai bine textura. Iar asta e foarte util când vreți un piure cremos, fără să-l transformați în supă.

Un alt caz clasic: piureul devine elastic și aproape că se lipește de lingură. De data aceasta, problema nu mai este apa, ci amidonul.

Știm ce v-ați spus: „O să-l mixez puțin, ca să iasă bine omogen”. Numai că lamele mărunțesc cartofii foarte repede și eliberează mult amidon. Rezultatul? O textură cleioasă, care seamănă mai degrabă cu lipiciul decât cu piureul de casă.

Uneltele potrivite sunt presa de cartofi, pasatorul de legume sau, pentru o cantitate mică, o simplă furculiță. Ideea este să zdrobiți cartofii fără să-i amestecați prea mult.

Îi zdrobiți, insistați, o luați de la capăt… și tot rămân bucățele mici și tari? Nu are rost să vă chinuiți cu ustensila. Probabil că cartofii nu sunt suficient de fierți.

Pentru piure, cartofii trebuie să fie foarte moi până în centru. Vârful unui cuțit trebuie să intre ușor, fără să întâmpine rezistență.

Dacă îi fierbeți întregi, cu coajă, încercați să alegeți cartofi de dimensiuni cât mai apropiate. Altfel, cei mici vor fi gata cu mult înaintea celor mari, iar cartofii nu se vor fierbe uniform.

Ați zdrobit cartofii cât erau încă fierbinți… apoi turnați peste ei lapte abia scos din frigider. Și atunci, bineînțeles, temperatura scade.

Ce e de făcut? Încălziți laptele înainte de a-l adăuga. Nu trebuie să-l fierbeți, ci doar să fie cald.

Adăugați și untul cât cartofii sunt încă foarte calzi, ca să se topească ușor. Iar dacă pregătiți piureul cu câteva minute înainte de servire, păstrați-l acoperit și la cald, în loc să-l lăsați să aștepte pe blatul de lucru.

Da, nu e totul pierdut ;-)

Dacă piureul este doar puțin prea lichid, puneți-l din nou câteva clipe la foc mic și amestecați ușor. O parte din lichid se va evapora.

Mai aveți la îndemână un cartof fiert? Zdrobiți-l și încorporați-l treptat. E mult mai potrivit decât să adăugați făină sau amidon la întâmplare, riscând să schimbați complet textura.

Și, mai ales, data viitoare adăugați laptele puțin câte puțin. Puteți oricând să mai adăugați. Să scoateți din compoziție e mult mai complicat.

Vreți să nu mai trebuiască să faceți acest „diagnostic” la fiecare cină? Rețineți pur și simplu această ordine:

1. Alegeți cartofi potriviți pentru piure.
2. Fierbeți-i întregi, cu coajă.
3. Curățați-i de coajă cât sunt încă fierbinți.
4. Zdrobiți-i fără să folosiți mixerul.
5. Adăugați untul.
6. Turnați treptat laptele cald.

Și gata. Nu aveți nevoie de tehnici complicate sau de ingrediente secrete. Adevărata diferență ține mai ales de cantitatea de apă, de fierbere și de felul în care lucrați cartofii.

Odată ce stăpâniți aceste trei aspecte, piureul ar trebui să vă rezerve mult mai rar surprize neplăcute când vă așezați la masă ;-)