De ce miroase ciudat urina după ce mănânci sparanghel?
Tocmai am văzut primii sparanghelii proaspeți la aprozarul nostru local și nu am putut rezista tentației de a-i cumpăra pentru a pregăti câteva rețete gustoase. Cu toate acestea, ca în fiecare an, după ce i-am consumat, am observat imediat o schimbare: mirosul de urdă este diferit de cel obișnuit. Acest fenomen, care pare pe cât de curios, pe atât de misterios, a stârnit întrebări și curiozitate timp de generații. Dar care sunt, de fapt, cauzele științifice din spatele acestui efect neașteptat? Haideți să aflăm împreună!
Știința din spatele mirosului ciudat de urină după consumul de sparanghel
Sparanghelul conține compuși ai sulfului care, odată metabolizați de organism, sunt descompuși în substanțe volatile precum metantiol, dimetil sulfură și dimetil disulfură. Acești compuși ai sulfului, odată absorbiți din tractul gastrointestinal, intră în sânge și sunt eliminați prin rinichi, dând urinei mirosul său caracteristic. Viteza cu care apare acest miros este remarcabilă, fiind detectabil încă de la 15-30 de minute după ingerarea sparanghelului. Intensitatea mirosului atinge punctul maxim în decurs de o oră și dispare treptat, cu un timp de înjumătățire de aproximativ patru ore.
Un studiu important a identificat acidul asparagusic ca principal precursor al compușilor sulfuroși responsabili de mirosul urinar. Acest studiu a utilizat cromatografia lichidă de înaltă performanță (HPLC) pentru a analiza compoziția chimică a asparagusului și a urinei după consum, confirmând prezența metantiolului, a dimetil sulfurii și a dimetil disulfurii.
Nu toată lumea percepe mirosul diferit de urină după ce a mâncat sparanghel
Nu toată lumea percepe mirosul caracteristic al urinei după consumul de sparanghel, iar această variabilitate este legată de factori genetici. Un studiu intitulat " Excretion and Perception of a Characteristic Odour in Urine after Asparagus Ingestion: a Psychophysical and Genetic Study" a arătat că există două fenomene distincte: capacitatea de a produce compușii volatili responsabili pentru miros și capacitatea de a-i percepe.
Conform acestei cercetări, unele persoane nu produc deloc mirosul neplăcut, deoarece organismul lor nu metabolizează acidul asparagusic și compușii sulfuroși derivați din acesta într-o măsurăsemnificativă. Dimpotrivă, alte persoane îl produc, dar nu îl pot percepe din cauza diferențelor genetice ale receptorilor olfactivi, în special a variantelor genelor responsabile de sensibilitatea la mirosurile de sulf.
Percepția individuală: modul în care genetica și alimentele ne influențează simțurile
Această variabilitate genetică este un exemplu clar al modului în care interacțiunea dintre dietă și genetică poate influența experiențele senzoriale cotidiene. Nu numai că metabolismul sparanghelului variază de la o persoană la alta, determinând cantitatea și compoziția compușilor excretați în urină, dar și capacitatea sistemului olfactiv de a recunoaște aceste mirosuri este supusă diferențelor individuale. Acest fenomen evidențiază modul în care percepția noastră asupra lumii este modelată de factori biologici unici, făcând ca fiecare experiență senzorială să fie potențial diferită de la individ la individ.
Spuneți-ne despre experiența dumneavoastră
Și ați observat vreodată un miros diferit în urină după ce ați mâncat sparanghel? Dă-ne de știre în comentarii! Suntem curioși să aflăm câți oameni sunt "imuni"(și câți nu) la acest fenomen.
Ați putea fi interesat și de:
.
[articolul:9769] [articolul:5676]Comentarii
Daniele
