Semnele care vă ajută să recunoașteți un crevete proaspăt atunci când mergeți la cumpărături
Creveții sunt probabil crustaceele cele mai bine înscrise în memoria gustativă a spaniolilor. Se află în centrul multor sărbători, de la Crăciun la zile de naștere și mese de familie, și este, de asemenea, ingredientul care stârnește cele mai multe îndoieli atunci când cineva se apropie de tejgheaua pescăriei. Alegerea corectă nu este o chestiune ușoară: prospețimea determină nu numai gustul, ci și textura, siguranța alimentară și calitatea finală a mâncării.
Piața de astăzi oferă creveți de toate felurile: proaspeți din ziua respectivă, proaspeți de la piața de pește, dar cu o călătorie de una sau două zile, refrigerați, congelați, congelați la bord, gătiți la sursă, dezghețați... și fiecare necesită o lectură diferită. Întrebarea care contează este alta: cum să distingi un crevete cu adevărat proaspăt de unul care a început deja să își piardă calitățile?
Răspunsul presupune să privești cu calm și să înveți să citești acele mici semne pe care crevetele le oferă fără să se ascundă: detalii de miros, textură, culoare și fermitate care, atunci când sunt cunoscute, ne permit să distingem cu mai multă siguranță o bucată care tocmai a sosit din mare de una care a început deja să se deterioreze.
1. Mirosul
Prospețimea nu este deghizată. Un crevete proaspăt miroase a mare curată, ușor iodată, fără note agresive. Mirosul trebuie să fie slab, niciodată pătrunzător.
Atunci când apar arome dulci, de amoniac sau de "fructe de mare vechi", descompunerea a început deja. Mirosul puternic nu este o etapă preliminară: este un avertisment.
Descompunerea fructelor de mare este rapidă și, odată ce începe, nu există prea mult loc pentru recuperare. Dacă mirosul stârnește chiar și mici îndoieli, este înțelept să nu-l luați acasă. Mirosul nu este de obicei înșelător în aceste cazuri.
2. Capul
Capul crevetelui este primul punct în care se detectează trecerea timpului.
- Culoare: trebuie păstrată uniformă. O decolorare neagră sau maro indică oxidarea.
- Aderența la corp: dacă capul se separă ușor sau pare "slăbit", crustaceul și-a pierdut fermitatea.
- Aspectul interior: atunci când este foarte proaspăt, interiorul are un aspect compact. Dacă acesta pare excesiv de lichid sau tulbure, a început degradarea.
Este, de asemenea, zona cea mai sensibilă a crustaceului, motiv pentru care tinde să indice mai devreme decât orice altă zonă dacă crustaceul a început să își piardă prospețimea.
3. Carapacea
Carapacea unui crevete proaspăt este întinsă, strălucitoare și translucidă. Pielea trebuie să fie bine atașată de segmente, fără goluri de aer, riduri și pete.
Dacă pare ternă, moale sau are mici zone apoase, prospețimea nu mai este optimă.
4. Atingerea
Atingerea oferă informații pe care vederea nu le dezvăluie întotdeauna. Un crevete proaspăt
- se simte ferm, dar nu dur;
- își recapătă forma când este apăsat ușor;
- nu se simte vâscos.
Vâscozitatea este un indiciu clar că crustaceele au început să se degradeze: atunci când suprafața devine lipicioasă sau alunecoasă, este indicat să aruncați crevetele deoarece acesta și-a pierdut prospețimea și se deteriorează rapid.
5. Coada și picioarele
Picioarele trebuie să fie întregi, nu rupte sau desprinse. Coada trebuie să fie bine închisă și curbată. O coadă care se deschide sau pare flască indică o pierdere a prospețimii.
Pescarii veterani tind să caute aceste detalii mai mult decât oricare altele.
6. Culoarea
Fiecare specie are propria sa specie, dar aceasta nu ar trebui să fie niciodată oprită. Miturile ar trebui evitate aici. Nu toți creveții sunt roz; unii sunt aproape transparenți; alții sunt roșiatici sau albăstrui.
Criteriul general este simplu: culoarea trebuie să fie clară și vie, niciodată cenușie, închisă sau gălbuie.
Mici pete negre pot apărea în mod natural, dar dacă acestea avansează rapid sau se înmulțesc, ele indică oxidare sau proastă conservare.
7. Conservare
Chiar și un crevete excelent își poate pierde prospețimea în câteva ore dacă nu este bine conservat.
În pescării și supermarketuri, ar trebui să fie pe gheață curată, nu în bălți, și la temperaturi cuprinse între 0ºC și 4ºC.
Fructele de mare "refrigerate" fără gheață își pierd calitatea în câteva minute.
Dacă unitatea nu îndeplinește aceste condiții, crevetele (proaspăt sau nu) este deja dezavantajat.
Ce zici de creveți decongelați?
Creveții dezghețați nu reprezintă o problemă dacă sunt marcați clar și dacă provin de la congelarea de la bord. Este adesea mai sigur decât "creveții proaspeți" falși care sunt pe drum de câteva zile.
Pentru a identifica un crevete decongelat
- carnea este de obicei mai puțin fermă;
- carapacea se desprinde mai ușor;
- culoarea poate fi mai ternă;
- uneori apare o ușoară peliculă apoasă.
Pescarii sunt obligați să eticheteze orice scoică care a fost decongelată ca fiind "decongelată". În cazul în care acest lucru nu este anunțat, este recomandabil să întrebați.
Patricia González
Comentarii