Semnele care te ajută să recunoști un crevete proaspăt atunci când mergi la cumpărături
Crevetele este, probabil, crustaceul cel mai bine întipărit în memoria gustativă a spaniolilor. Este nelipsit de la multe sărbători, de la Crăciun la zile de naștere și mese în familie, și este totodată ingredientul care ridică cele mai multe semne de întrebare atunci când ajungem la tejgheaua pescăriei. Alegerea corectă nu este un lucru lipsit de importanță: prospețimea determină nu doar gustul, ci și textura, siguranța alimentară și calitatea finală a preparatului.
Piața de astăzi oferă creveți de toate felurile: proaspeți din ziua respectivă, proaspeți de la licitația de pește, dar aflați pe drum de o zi sau două, refrigerați, congelați rapid, congelați la bord, gătiți la locul de proveniență, decongelați… iar fiecare categorie trebuie evaluată diferit. Întrebarea importantă este alta: cum deosebim un crevete cu adevărat proaspăt de unul care a început deja să-și piardă din calități?
Răspunsul presupune să privim cu atenție și să învățăm să observăm micile semne pe care crevetele le oferă la vedere: detalii legate de miros, textură, culoare și fermitate care, odată cunoscute, ne permit să deosebim cu mai multă siguranță un exemplar proaspăt adus din mare de unul care a început deja să se deterioreze.
1. Mirosul
Prospețimea nu poate fi disimulată. Un crevete proaspăt miroase a mare curată, cu o ușoară notă de iod, fără mirosuri puternice. Mirosul trebuie să fie discret, niciodată pătrunzător.
Când apar mirosuri dulci, de amoniac sau de „fructe de mare vechi”, descompunerea a început deja. Mirosul puternic nu este o etapă premergătoare: este un avertisment.
Fructele de mare se alterează rapid și, odată ce procesul începe, șansele de a le salva sunt mici. Dacă mirosul vă trezește chiar și cea mai mică îndoială, cel mai înțelept este să nu le luați acasă. În astfel de cazuri, mirosul nu înșală de obicei.
2. Capul
Capul crevetelui este primul loc în care se observă trecerea timpului.
- Culoare: trebuie să fie uniformă. Înnegrirea sau petele maronii indică oxidare.
- Prinderea de corp: dacă capul se desprinde ușor sau pare „moale”, crustaceul și-a pierdut fermitatea.
- Aspectul interior: când este foarte proaspăt, interiorul capului are un aspect compact. Dacă devine excesiv de lichid sau tulbure, degradarea a început.
Este și zona cea mai sensibilă a crustaceului, motiv pentru care, de obicei, indică înaintea oricărei alte părți dacă acesta a început să-și piardă prospețimea.
3. Carapacea
Carapacea unui crevete proaspăt este întinsă, strălucitoare și translucidă. Pielea trebuie să fie bine atașată de segmente, fără goluri de aer, riduri și pete.
Dacă pare ternă, moale sau are mici zone apoase, prospețimea nu mai este optimă.
4. Atingerea
La atingere se pot observa lucruri pe care văzul nu le dezvăluie întotdeauna. Un crevete proaspăt:
- este ferm, dar nu tare;
- își recapătă forma când este apăsat ușor;
- nu este vâscos la atingere.
Vâscozitatea este un indiciu clar că fructele de mare au început să se degradeze: când suprafața devine lipicioasă sau alunecoasă, cel mai prudent este să aruncați exemplarul, deoarece și-a pierdut prospețimea, iar degradarea avansează rapid.
5. Coada și picioarele
Picioarele trebuie să fie întregi, nu rupte sau desprinse. Coada trebuie să fie bine strânsă și curbată. O coadă care se desface sau pare flască indică pierderea prospețimii.
Vânzătorii de pește cu experiență observă de obicei aceste detalii înaintea oricăror altele.
6. Culoarea
Fiecare specie are culoarea ei, dar aceasta nu trebuie să fie ștearsă. Aici e bine să evităm miturile. Nu toți creveții sunt roz; unii sunt aproape transparenți, iar alții roșiatici sau albăstrui.
Criteriul general este simplu: culoarea trebuie să fie clară și vie, niciodată cenușie, închisă sau gălbuie.
Petele negre mici pot apărea în mod natural, dar dacă se extind rapid sau se înmulțesc, indică oxidare sau păstrare necorespunzătoare.
7. Conservare
Chiar și un crevete excelent își poate pierde prospețimea în câteva ore dacă nu este păstrat corespunzător.
În pescării și supermarketuri, trebuie să stea pe gheață curată, nu în bălți, la temperaturi cuprinse între 0 °C și 4 °C.
Fructele de mare „refrigerate”, ținute în afara gheții, își pierd calitatea în câteva minute.
Dacă magazinul nu respectă aceste condiții, crevetele, proaspăt sau nu, pornește deja cu un dezavantaj.
Ce zici de creveți decongelați?
Crevetele decongelat nu este o problemă dacă acest lucru este indicat clar și dacă a fost congelat la bord. De multe ori este mai sigur decât un „crevete proaspăt” de fațadă, care a fost pe drum zile întregi.
Pentru a identifica un crevete decongelat:
- carnea este de obicei mai puțin fermă;
- carapacea se desprinde mai ușor;
- culoarea poate părea mai ștearsă;
- uneori apare o peliculă apoasă subțire.
Pescăriile sunt obligate să eticheteze drept „decongelat” orice produs din fructe de mare care a fost decongelat. Dacă acest lucru nu este menționat, este bine să întrebați.
Patricia González
Comentarii