Mergeți la cules de castane? Sfaturi pentru o ieșire sigură, practică și foarte tomnatică

Sezonul începe la mijlocul lunii octombrie și poate dura până la sfârșitul lunii noiembrie, în funcție de climă și altitudine.

Castanele se coc atunci când ariciul — învelișul spinos care le protejează — se deschide singur și lasă fructul să se vadă. Dacă trebuie să-l desfaci cu forța, înseamnă că nu sunt încă coapte.

Cel mai bun moment:

• După câteva zile de ploaie ușoară, când solul este încă umed, dar cerul s-a înseninat.
• Dimineața, când este lumină bună și sunt mai puțini oameni.
• Evită zilele cu vânt puternic: aricii cad înainte să se deschidă și este ușor să te înțepi sau să culegi fructe verzi.

Castanele cresc în castanii comuni (Castanea sativa), pe care îi recunoști după scoarța aspră, frunzele dințate și aricii mari, fiecare cu câte trei fructe în interior.

Locuri bune în care le poți găsi:

• Păduri mixte de stejari și castani.
• Pante cu sol acid și umed.
• Zone cu tradiție în cultivarea castanilor: El Bierzo, Valea Genal, Sierra de Aracena, Ourense sau nordul provinciei Cáceres.

Sfat important: Asigură-te că terenul este public sau că ai permisiunea proprietarului. Multe plantații de castani sunt private, iar culesul fără autorizație poate fi interzis.

Aricii sunt plini de spini tari și subțiri. Nu-i lua în mâini goale.

Ia cu tine:

• Mănuși groase (din piele sau de grădinărit).
• Încălțăminte închisă, antiderapantă.
• Un băț sau un baston cu care să miști aricii deschiși.
• Un coș sau un sac din plasă: aerul circulă, iar castanele nu se umezesc.

Cum să procedezi:

• Culege doar castanele care au ieșit singure din arici.
• Aruncă-le pe cele prea deschise la culoare, moi sau cu găurele (pot avea viermi).
• Nu le spăla pe loc: usucă-le înainte de a le depozita, ca să eviți mucegaiul.

La prima vedere poate părea ușor, dar nu toate castanele de pe pământ merită să ajungă în coș.

O castană bună este fermă, are o coajă lucioasă și netedă, este mai grea decât pare și nu zornăie când este scuturată. Culoarea sa trebuie să fie uniformă, maro închis, fără crăpături sau zone terne.

Cele care trebuie lăsate în urmă:

• Cele care plutesc în apă (semn că sunt goale sau uscate).
• Cele cu găuri (semn că au viermi).
• Cele care sunt deschise sau cu pielea încrețită.

Există și o diferență de gust: cele sălbatice sunt de obicei mai mici și au o aromă mai intensă; cele cultivate sunt mai dulci și mai ușor de decojit.

• Să culegi castane verzi sau din arici încă închiși. Nu se vor coace bine.
• Să le păstrezi umede sau să le speli înainte de a le usca: se strică repede.
• Să folosești pungi de plastic: favorizează apariția mucegaiului.
• Să lași resturi în pădure: ia întotdeauna cu tine o pungă pentru deșeuri.

Coapte la foc, fierte cu anason, sub formă de cremă dulce sau ca garnitură sărată alături de carne de vânat: castanele sunt unele dintre cele mai versatile fructe ale toamnei.

Dacă vrei să le dai o notă mai originală, încearcă:

• Cremă de castane cu ciuperci și praz.
• Pui înăbușit cu castane și vin alb.
• Chec din făină de castane cu miere.

Să ieși la cules de castane înseamnă mult mai mult decât să umpli un coș: este un prilej de a reveni în pădure, de a te bucura fără grabă și de a te reconecta cu lucrurile simple. Ai nevoie doar de o dimineață liberă, de puțină grijă... și de dorința de a te întoarce acasă cu mâinile calde și cu gândul la un chec proaspăt cu castane.