De la cartofi la prăjitură: ce are special tăietura Hasselback?
Un cartof abia scos din cuptor se deschide ca un evantai. Are marginile rumenite, untul se strecoară printre felii, iar aspectul lui pare desprins dintr-un restaurant. Totuși, sub toate acele felii foarte subțiri se află în continuare un cartof întreg. Acesta este farmecul cartofilor Hasselback.
Până aici, toate ingredientele sunt familiare: cartof, cuptor, unt. Dar găsim un model asemănător și la dovleacul copt și, într-un mod mai puțin așteptat, pe merele unei prăjituri germane. Chiar și o friptură de porc umplută folosește tăieturi asemănătoare, deși cu un alt scop.
Ce obținem, de fapt, atunci când nu tăiem cartoful până la bază? O parte din răspuns o descoperim gustându-l. Pentru restul, ieșim din bucătăria suedeză și ne uităm la câteva rețete din alte tradiții culinare.
Tăietura Hasselback: felii care rămân prinse la bază
Tăietura Hasselback presupune incizii paralele, foarte apropiate una de alta, fără a tăia până la bază. Astfel, alimentul își păstrează forma, iar feliile se pot desface ușor în timpul coacerii. Rezultatul este atât de aspectuos, încât un simplu cartof copt poate deveni o garnitură de sărbătoare; la dovleac, efectul este și mai impresionant.
Tehnica are și un rol practic. La cartofi și la alte legume coapte, inciziile măresc suprafața expusă la căldură și permit uleiului, untului sau condimentelor să ajungă între felii. Marginile se rumenesc, în timp ce partea mai groasă rămâne fragedă. Aspectul și felul în care se gătește alimentul merg mână în mână.
Pentru a nu tăia alimentul până la capăt, putem așeza două linguri de lemn sau două bețișoare chinezești, câte unul de fiecare parte. Cuțitul se va opri când atinge aceste opritoare, lăsând baza intactă. Este o metodă practică pentru cartofi și se poate folosi și la alte legume, atât timp cât opritoarele au înălțimea potrivită.
1. Cartofii Hasselback: din bucătăria suedeză direct pe masa noastră
Cartofii Hasselback au făcut celebră această tehnică de tăiere. Numele este asociat cu restaurantul Hasselbacken din Stockholm, iar povestea spune că un ucenic bucătar i-ar fi inventat acolo în 1953. Există însă un detaliu interesant: o cercetare publicată de Swedish Spoon a găsit rețeta într-o carte de bucate suedeză din 1934. Așadar, preparatul exista deja înainte de anul considerat de obicei drept momentul apariției sale.
Dincolo de această dispută istorică, aspectul lor proaspăt scoși din cuptor ajută să înțelegem de ce sunt atât de apreciați. În loc să tăiem cartoful în felii separate, îl lăsăm prins la bază. În timpul coacerii, feliile de deasupra se desfac puțin, iar marginile se rumenesc, în timp ce mijlocul rămâne fraged.
Varianta clasică se face la cuptor, cu cartofii unși cu unt sau ulei de măsline și, adesea, asezonați cu usturoi și ierburi aromatice. Se pot pregăti și în friteuza cu aer cald, ca în rețeta de mai jos, pentru a obține felii rumenite. Puțină boia, rozmarin sau brânză rasă le poate da o notă diferită.
2. Dovleac Hasselback: o garnitură spectaculoasă
Cu un dovleac plăcintar, cunoscut și ca dovleac butternut, tăietura Hasselback arată deosebit de bine. Tăiem dovleacul în jumătate, îndepărtăm semințele și facem incizii pe partea bombată. După coacere, fiecare jumătate își păstrează forma și capătă un șir de felii rumenite. O putem aduce întreagă la masă și o putem porționa chiar acolo.
În această rețetă, dovleacul este însoțit de năut, șalotă, chimion, turmeric și boia. Dulceața naturală a dovleacului se potrivește bine cu mirodeniile, iar năutul face preparatul mai consistent. Este o garnitură sățioasă și suficient de aspectuoasă pentru a fi adusă întreagă la masă.
Dovleacul fiind mult mai mare decât un cartof, e util să așezăm două bețișoare chinezești de o parte și de alta înainte de a-l tăia. Astfel, cuțitul se oprește la timp, iar jumătatea rămâne întreagă și se poate desface ușor în timpul coacerii.
3. O prăjitură germană cu mere: tăietura are și o latură dulce
La Versunkener Apfelkuchen, o prăjitură germană tradițională cunoscută drept „prăjitură cu mere scufundate”, merele se taie în jumătăți și se așază deasupra unui aluat din unt, ouă și făină. Înainte de a le pune în tavă, le facem tăieturi fine și paralele, fără a ajunge până la bază.
În timpul coacerii, merele se înmoaie și se afundă parțial în aluat, iar inciziile fine rămân vizibile la suprafață. În aluat se amestecă și cubulețe mici de măr, astfel încât fructul se vede atât deasupra, cât și în interiorul fiecărei porții.
Tăietura seamănă mult cu cea folosită la cartofii Hasselback, deși prăjitura aparține unei alte tradiții culinare. Aici nu urmărim să obținem margini crocante, ci ca fructul să-și păstreze forma în timp ce se înmoaie și să lase un model decorativ pe prăjitură.
4. Friptura de porc Orloff: tăieturi care fac loc umpluturii
Friptura de porc Orloff folosește un gest asemănător, dar cu alt scop. Facem tăieturi într-o bucată de mușchi de porc, ca și cum am vrea să obținem felii groase, însă fără să le desprindem complet. Între ele putem pune ingrediente care se vor găti apoi împreună cu carnea.
În această friptură se intercalează ciuperci sotate cu șalotă și pătrunjel, brânză Emmentaler și bacon. Apoi legăm bucata cu sfoară de bucătărie, ca să-și păstreze forma în timpul coacerii. La servire, umplutura se vede între tăieturile din carne.
La cartofi, inciziile ajută la rumenirea marginilor; în cazul fripturii Orloff, ele permit umplerea cărnii fără ca bucata să se desfacă. Nu este o rețetă suedeză și nici nu trebuie să fie. Este o friptură cu propria tradiție, care arată cum o mișcare asemănătoare a cuțitului poate răspunde unor nevoi foarte diferite în bucătărie.
Ce se schimbă când nu tăiem până la bază
La cartofi, tăietura creează mai multe margini rumenite; la dovleac, dă preparatului un aspect care merită admirat înainte de a fi porționat. În prăjitură, merele se înmoaie fără să-și piardă forma. Iar la friptură, fiecare incizie face loc unei umpluturi care se gătește împreună cu carnea.
Dacă vrei să încerci pentru prima dată tăietura Hasselback, începe cu niște cartofi: sunt ușor de ținut și poți observa cum se desfac feliile în timpul coacerii. Apoi, cu aceeași grijă de a opri cuțitul înainte de bază, poți încerca tehnica și la dovleac, la merele pentru prăjitură sau la o friptură umplută.
Interesant este că, în toate aceste exemple, tocmai partea pe care o lăsăm netăiată este cea mai importantă.
Patricia González



Comentarii