Dovleacul Hokkaido e prea tare? Așa îl tai mai ușor și mai sigur

În multe rețete traduse din franceză apare termenul potimarron. În România, același tip de dovleac roșu-portocaliu este întâlnit mai des sub denumirea de Hokkaido.

Este un dovleac relativ mic, cu pulpă densă și gust dulceag. Un avantaj important este că, după gătire, coaja lui poate deveni suficient de fragedă pentru a fi consumată, dacă a fost spălată bine și nu are zone deteriorate.

Înainte să atingi dovleacul cu lama, pune sub tocător un prosop de bucătărie ușor umed. Tocătorul trebuie să stea ferm pe blat.

Folosește un cuțit mare, bine ascuțit, cu mâner stabil. Un cuțit mic sau tocit cere mai multă forță și se poate bloca mai ușor în pulpa densă.

Dacă lama se blochează, nu o răsuci și nu împinge spre mână. Oprește-te și schimbă poziția.

Spală și usucă dovleacul. Dacă poți face acest lucru în siguranță, perforează coaja în câteva locuri, astfel încât aburul să poată ieși.

Pune dovleacul într-un vas potrivit pentru microunde și încălzește-l aproximativ 3-5 minute, în funcție de mărime și de puterea aparatului. Scopul nu este să-l gătești complet, ci doar să înmoi puțin exteriorul.

Lasă-l câteva minute să se răcorească înainte să-l atingi. Dacă nu poți perfora coaja în siguranță, nu forța; alege un dovleac deja tăiat sau o altă metodă de pregătire.

Dacă poți face o tăietură mică fără efort, îndepărtează o felie foarte subțire din partea de jos, astfel încât dovleacul să stea stabil.

Nu încerca să treci cu lama direct prin codița lemnoasă. Taie treptat în jurul ei, separă dovleacul în două și scoate semințele și fibrele cu o lingură.

Apoi pune fiecare jumătate cu partea tăiată în jos. Din această poziție poți face mai ușor sferturi, felii sau cuburi.

Pentru supă-cremă sau dovleac bine copt, coaja Hokkaido poate fi păstrată. Spal-o bine și îndepărtează orice zonă lovită sau deteriorată.

Dacă vrei un piure foarte fin, poți îndepărta coaja după gătire, când este deja moale și se desprinde mai ușor.

Nu aplica această regulă automat la orice tip de dovleac: unele soiuri au coaja mult mai groasă și mai puțin plăcută la consum.

După ce dovleacul este tăiat, una dintre cele mai ușoare utilizări este supa-cremă. Dovleacul merge foarte bine cu cartof, praz, ceapă, usturoi și puțină smântână sau iaurt.

Este și o metodă practică atunci când bucățile nu au ieșit perfect egale: oricum vor fi fierte și pasate.

Pentru garnitură, taie bucățile cât mai uniform și așază-le într-un singur strat. Dovleacul, năutul, usturoiul, cimbrul sau rozmarinul merg foarte bine împreună.

Nu aglomera tava: dacă bucățile stau una peste alta, vor lăsa mai mult abur și se vor rumeni mai greu.

Semințele pot fi separate de fibre, spălate și uscate. După aceea pot fi coapte cu puțină sare și boia, dacă vrei o gustare crocantă.

Dacă nu vrei să le folosești imediat, important este să nu le lași umede multe ore la temperatura camerei. Uscarea rapidă ajută la păstrarea unei texturi mai bune.

Tocător stabil → cuțit mare și ascuțit → înmuiere scurtă dacă este nevoie → bază plană → tai în jurul codiței → jumătățile stau cu partea tăiată în jos.

Dacă simți că trebuie să forțezi cu toată greutatea corpului, oprește-te. La dovleac, o metodă mai lentă și mai stabilă este și mai eficientă, și mai sigură.