Mergeți la cules de castane? Sfaturi pentru o excursie sigură, practică și tomnatică

Sezonul începe la mijlocul lunii octombrie și poate dura până la sfârșitul lunii noiembrie, în funcție de climă și altitudine.

Castanele se coc atunci când ariciul - cupola spinoasă care le protejează - se deschide singur și dezvăluie fructul din interior. Dacă trebuie să le forțați, înseamnă că nu sunt încă pregătite.

Cel mai bun moment:

• După câteva zile de ploaie ușoară, când solul este încă umed, dar cerul s-a înseninat.
• Dimineața cu lumină bună și mai puțină lume.
• Evitați zilele cu vânt puternic: aricii cad înainte să se deschidă și este ușor să vă înțepați sau să culegeți fructe verzi.

Castanii cresc sub castanii comuni (Castanea sativa), care sunt recunoscuți după scoarța lor aspră, frunzele zimțate și acei arici mari cu trei fructe în interior.

Locuri bune pentru a le găsi:

• Păduri mixte de stejar și castan.
• Pante cu sol acid și umed.
• Zone tradiționale de cultivare a castanului: El Bierzo, Valea Genal, Sierra de Aracena, Ourense sau nordul Cáceres.

Sfat important: Asigurați-vă că terenul este public sau că aveți autorizație. Multe plantații de castani sunt private, iar recoltarea fără autorizație poate fi interzisă.

Aricii sunt plini de spini tari și subțiri. Nu îi ridicați cu mâinile goale.

Purtați:

• Mănuși groase (din piele sau de grădinărit).
• Încălțăminte închisă, antiderapantă.
• Un băț sau un băț pentru a mișca aricii deschiși.
• Un coș sau un sac din plasă: aerul circulă și castanele nu se udă.

Cum să procedați:

• Colectați-le doar pe cele care au ieșit singure din arici.
• Aruncați-le pe cele care sunt prea ușoare, moi sau au găuri în ele (pot avea viermi).
• Nu le spălați pe loc: uscați-le înainte de a le depozita pentru a evita mucegaiul.

La prima vedere poate părea ușor, dar nu toate castanele de pe pământ merită să ajungă în coș.

O castană bună este fermă, are o coajă lucioasă și netedă, este mai grea decât pare și nu zornăie când este scuturată. Culoarea sa trebuie să fie uniformă, maro închis, fără crăpături sau zone terne.

Cele care trebuie lăsate în urmă:

• Cele care plutesc în apă (semn că sunt goale sau uscate).
• Cele cu găuri (semn că au viermi).
• Cele care sunt deschise sau cu pielea încrețită.

Există și o diferență de gust: cele sălbatice sunt de obicei mai mici și au o aromă mai intensă; cele cultivate sunt mai dulci și mai ușor de decojit.

• Alegeți castanele verzi sau cu ariciul închis. Acestea nu se vor coace bine.
• Păstrați-le umede sau spălate înainte de uscare: putrezesc rapid.
• Folosiți pungi de plastic: acestea favorizează apariția mucegaiului.
• Lăsați resturile în pădure: purtați întotdeauna o pungă pentru resturile dumneavoastră.

Prăjite la foc deschis, gătite cu anason, în cremă dulce sau ca garnitură savuroasă cu vânat: castanele sunt unul dintre cele mai versatile fructe ale toamnei.

Dacă vreți să le dați o notă mai originală, încercați acestea:

• Cremă de castane cu ciuperci și praz.
• Tocăniță de pui cu castane și vin alb.
• clatite din făină de castane cu miere.

Ieșirea la cules de castane este mult mai mult decât umplerea unui coș: este un mod de a te întoarce în pădure, de a te bucura de liniște și de a te reconecta cu simplitatea. Tot ce vă trebuie este o dimineață liberă, puțină grijă... și iluzia de a vă întoarce acasă cu mâinile calde și promisiunea unei prăjituri cu castane proaspăt coapte.