Branza Burduf - mandria stanelor de munteBranza branza de burduf reprezinta sortimentul cel mai vechi de branza specific plaiurilor mioritice, a carei preparare este o adevarata maiestrie, facand parte din viata de stana.
Adevarata branza de burduf se prepara ca acum cateva secole si face concurenta specialitatilor italienesti, frantuzesti sau grecesti.
Branza de burduf este specifica zonei Transilvaniei si face parte din sortimentele framantate, sarate si maturate. Se obtine din casul de oaie, dar mai poate fi facuta din cas de vaca sau bivolita sau amestec de cas de oaie cu cas de bivolita, capra sau cas gras din lapte de vaca.

Denumirea de branza de burduf provine de la pielea de oaie sau de capra cunoscuta sub numele de “burduf”, in care se introduce branza. Exista si variante ambalate in coaja de brad; branza in coaja de brad are miros si gust specific de rasina.

Se crede ca branza de burduf in coaja de brad, a aparut in timpul navalirii popoarelor migratoare, cand ciobanii nu puteau sa transporte cantitati mari de branza framantata, asa ca au ascuns-o in scorbura brazilor. Cand s-au intors au constatat ca aceasta nu doar ca s-a pastrat in bune conditii dar a si capatat o aroma deosebita.

Branza de burduf este o branza cremoasa maturata, care nu contine apa, ceea ce o diferentiaza fundamental de telemeaua clasica si din acest motiv este singura branza care peste iarna poate fi pastrata fara probleme in pachete mici puse in congelator. Are o culoare alba sau usor galbuie si o consistenta moale, untoasa. Gustul este placut, putin sarat, cu aroma specifica, usor picanta. Se considera defecte: consistenta sfaramicioasa, gustul amar, ranced sau iute.

Acest sortiment de branza se consuma in preparate traditionale, de multe ori impreuna cu mamaliga. Bulzul este o specialitate transilvaneana preparata din straturi succesive de branza de burduf si mamaliga, coapta apoi si servita fierbinte.