Fasolea cu carnati – o delicatesa sau o mancare rustica?Intr-adevar imi aduc aminte, ca bunica facea, de obicei cam prin februarie-martie o mancare de fasole cu carnati si afumatura. Avea un gust special, carnatii si carnea de porc tinuti in afumatoare atat timp cat sa le dea aroma aia de „ca la tara” si fasolea uscata, tinuta in apa de seara pana dimineata. Ma intrebam mereu de ce trebuie sa stea la inmuiat...care-i secretul? Am aflat mai tarziu ca nu avea sa se intample vreo magie ci doar ajuta la procesul de gatire.

Dar sa revenim...cum spuneam, mancarea asta de fasole cu carnati si afumatura nu cred ca o facea mai mult de 3 ori pe iarna. Era o mancare satioasa si se cerea combinata cu multa acreala sau lapte batut. Da, de laptele ala batut cu telul de lemn facut dintr-o ramura de brad, bine slefuita! Doamne ce mai invarteam la el intr-o ulcica mare de lut. Avea un gust deosebit si il beam dimineata cu o felie mare de paine de casa. Nu-i asa ca va ploua-n gura?!

 Fasolea asta, bunica o gatea in cuptorul de la soba, verificand din cand in cand sa nu se lipeasca. Imi aduc aminte de aspectul sticlos dat de grasimile din carnati si carne si de izul de fum. Era o mancare grasa si se cerea stinsa cu vin rosu facut din propria vie. Nu, noi copiii nu eram tratati cu licoarea zeilor, noi eram prea ocupati cu zdranganitul lingurilor in castronul de lut, dar bunicul stia cum sa le potriveasca. Consuma vin atat cat sa se faca putin rosu in obraji, caci el era un om slabut si palid la fata. Cumpatat, muncitor cat zece, si de fiecare data cand bunica pregatea mancarea asta, el isi aducea aminte de razboi si ne spunea ca-i o mancare militareasca.

Daca e o mancare traditionala, rustica sau de cazarma va las pe dvs. sa decideti. Alegeti din retetele de mai jos una care sa va impulsioneze si impartasiti-ne impresiile.