Sosul bechamel este prea lichid: cum îl poți îngroșa fără să se formeze cocoloașe

Un sos bechamel puțin prea lichid poate fi pur și simplu insuficient fiert.

Făina are nevoie de câteva minute pentru a îngroșa laptele. Dacă sosul tocmai a început să fiarbă ușor, lăsați-l la foc mic spre mediu, amestecând regulat cu telul încă câteva minute.

Veți observa adesea că textura se schimbă treptat. Aceasta este cea mai bună soluție atunci când sosul este doar puțin prea fluid, deoarece nu îi modifică nici gustul, nici proporțiile.

Treceți o lingură prin sosul bechamel, apoi priviți-i dosul. Dacă sosul formează deja o peliculă subțire, dar încă se scurge puțin prea repede, câteva minute de fierbere pot fi suficiente.

În schimb, dacă rămâne aproape la fel de lichid ca laptele, deși a fiert la foc mic câteva minute, problema provine probabil din proporții: nu există suficient agent de îngroșare în raport cu cantitatea de lapte.

În acest caz, dacă îl fierbeți prea mult, riscați mai degrabă să reduceți sosul, fără să-i corectați cu adevărat consistența.

Dacă sosul bechamel este într-adevăr prea lichid, cea mai bună metodă de a-l îngroșa este să pregătiți separat o cantitate mică de rântaș.

Topiți puțin unt într-o cratiță mică, adăugați aceeași cantitate de făină și amestecați timp de unu-două minute. Apoi încorporați treptat puțin sos bechamel în rântaș, până obțineți o compoziție fină, fără cocoloașe.

La final, turnați acest amestec în cratița principală, amestecând cu telul. Această metodă permite îngroșarea sosului fără să se formeze cocoloașe.

Acesta este primul impuls: să iei o lingură de făină și să o presari direct în sosul bechamel prea lichid.

Problema este că făina formează imediat mici cocoloașe uscate când intră în contact cu lichidul fierbinte. Chiar dacă amesteci energic, acestea pot fi greu de eliminat.

Dacă trebuie să adaugi făină, folosește-o întotdeauna sub formă de rântaș sau într-un amestec pregătit separat.

Dacă nu vreți să pregătiți din nou rântaș, o cantitate mică de amidon de porumb poate fi o soluție de rezervă.

Dizolvați-l mai întâi în puțin lapte rece sau în apă rece, apoi turnați amestecul în sosul bechamel fierbinte, amestecând cu telul. Lăsați sosul să fiarbă scurt, pentru a se îngroșa.

Adăugați treptat: amidonul acționează rapid, iar o cantitate prea mare poate da o textură mai gelatinoasă decât cremoasă. Această metodă funcționează, dar se îndepărtează puțin de textura clasică a unui sos bechamel preparat cu rântaș.

Înainte să-l îngroșați prea mult, rețineți că sosul bechamel continuă să se îngroașe pe măsură ce se răcește.

Un sos care pare puțin prea fluid în cratiță poate avea consistența potrivită câteva minute mai târziu sau după ce este încorporat într-un preparat gratinat.

Prin urmare, este mai bine să faceți ajustări treptate decât să încercați să obțineți imediat o consistență foarte groasă cât timp sosul fierbe.

Sosul bechamel pentru lasagna trebuie să se poată întinde ușor între straturile de paste.

Dacă este prea gros chiar înainte de a fi introdus la cuptor, rezultatul final poate deveni mai uscat după coacere. De obicei, este de preferat o textură destul de fluidă, astfel încât sosul să curgă încet de pe lingură.

Cu alte cuvinte, un sos bechamel care vi se pare ușor prea lichid nu trebuie neapărat îngroșat dacă este destinat lasagnei.

În schimb, sosul bechamel care urmează să fie pus pe o felie de pâine sau folosit pentru a umple o clătită trebuie să fie mai gros.

Trebuie să-și păstreze forma și să nu curgă când înclinați lingura. În acest caz, un sos prea lichid riscă să înmoaie pâinea sau să se scurgă din umplutură.

Textura dorită depinde, așadar, întotdeauna de utilizarea finală a sosului.

Cea mai frecventă cauză este pur și simplu un exces de lapte în raport cu cantitatea de unt și făină. Acest lucru se întâmplă adesea când laptele este turnat fără să fie măsurat sau când se măresc cantitățile pe parcursul preparării.

Un timp de gătire prea scurt poate da, de asemenea, această impresie, deoarece amidonul nu a îngroșat încă suficient preparatul.

În cele din urmă, anumite ingrediente adăugate ulterior, cum ar fi zeama lăsată de legume la gătit sau un preparat foarte apos, pot subția un sos care avea consistența potrivită la început.

Dacă problema se repetă, este util să porniți de la o rețetă de bază, ca să înțelegeți mai bine ce consistență ar trebui să aibă sosul înainte să începeți să improvizați.

Untul și făina formează rântașul, apoi laptele se încorporează treptat până se obține un sos fin. Odată ce stăpâniți acest principiu, devine mult mai ușor să adaptați sosul bechamel în funcție de preparat.

Când încercați să salvați un sos prea lichid, există riscul să ajungeți la extrema cealaltă.

Dacă sosul bechamel devine prea gros după ce ați adăugat rântaș sau amidon, îl puteți subția treptat cu puțin lapte, amestecând cu telul.

Cea mai bună soluție este să procedați pas cu pas, verificând consistența după fiecare adăugare.