Chiftele de scrumbie

Avem pe nava un marinar batran care nu conteneste sa ma uimeasca. Si-a trait toata viata in balta, chiar si in cele mai grele vremuri, invatand sa supravietuiasca din ceea ce i-a oferit natura.

Azi, pe la pranz, ma intreaba:

-Manaci niste chiftele de scrumbie?

-Chiftele de scrumbie? Nu am auzit de asa ceva pana acum, ai tocat scrumbie si ai facut chiftele?

-Nu tata, la chiftelele de scrumbie nu folosesti carnea de peste ca la chiftelutele obisnuite de peste, ci doar maruntaiele, adica ficatul, icrele si laptii.

Nu stau pe ganduri si iau una sa gust, UN DELICIU! Am uitat sa va spun ca mosul e foarte priceput intr-ale bucatariei, eu uneori las mancarea de fite din restaurant, cea gatita pt turisti si ma abonez la cazanul lui marinaresc.

Sunt niste chiftele destul de mari (de-aia nu le-am spus chiftelute), putin cam fragile, ce ti se desfac atunci cand musti si se topesc in gura. Deliciu este putin spus, un ameste incredibil de gusturi, se simte si izul de scrumbie dar si finetea ficatului si gustul inconfundabil al icrelor prajite. Greu de descris in cuvinte aceasta combinatie. Abia dupa prima chiftea am observat ca mosul le manca intingandu-le intr-un sos facut din otet, usturoi zdrobit si cateva fasii de ardei iute (ciusca), asta este mujdeiul marinaresc. Cred ca nu va puteti inchipui cum sunt chiftelele si cu acest sos! O nebunie.

-Mosule, cum le-ai facut?

-Tata, nu e greu deloc, chifetelele astea le faci cand cureti mai multa scrumbie si aduni maruntaiele. Le pui intr-un castron, nu le toci nu le faci nimic, si asa sunt bucatele mici. Le stropesti cu o zeama de lamaie, pui o ceapa tocata, piper, patrunjel si unul sau doua oua, in functie de cantitatea de materie prima. Le amesteci si apoi le pui usor, cu lingura caci amestecul nu se va intari neprajit, in tigaia cu ulei incins, oul le leaga si le tine impreuna. Le apesi usor cu lingura in tigaie, sa se aplatizeze, sa se prajeasca pana in interior, le perpelesti pe ambele parti si gata, numai bune de servit!

Atat a apucat sa-mi spuna batranul marinar si apoi s-a pus sa manance ca altfel nu mai apuca nimic.

Imi pare rau de fotografie dar pana m-am trezit eu sa vin cu camera, atat a mai ramas.