ARFID: tulburarea alimentară puțin cunoscută care duce la respingerea multor alimente

ARFID se deosebește de alte tulburări de alimentație prin origine și motivație. Nu are legătură cu greutatea sau cu imaginea corporală, ci cu teama sau dezgustul față de anumite alimente ori situații legate de alimentație.

Persoanele cu ARFID pot:

• să evite anumite alimente de teama că se vor îneca, vor vomita sau li se va face rău
• să respingă alimente din cauza culorii, mirosului sau texturii
• să se limiteze la câteva preparate „acceptabile”, cum ar fi pastele simple, pâinea, chipsurile sau iaurtul
• să manifeste o anxietate intensă în contexte sociale care implică mâncarea
• să prezinte carențe nutriționale din cauza unei alimentații prea restrictive

În multe cazuri, tulburarea apare în copilărie, dar poate persista și la vârsta adultă dacă nu este recunoscută și tratată corespunzător.

Cauzele ARFID sunt multifactoriale și adesea complexe. Nu există o singură cauză, ci o combinație de factori biologici, psihologici și de mediu care se întrepătrund:

• Hipersensibilitate senzorială: unele persoane percep mirosurile, gusturile sau texturile mult mai intens, ceea ce le îngreunează tolerarea anumitor alimente.
• Experiențe traumatizante legate de mâncare: un episod de sufocare sau de vomă poate declanșa refuzul alimentelor.
• Tulburări de anxietate sau din spectrul autist: ARFID este mai frecventă la persoanele cu rigiditate cognitivă sau cu dificultăți în gestionarea stimulilor senzoriali.
• Obiceiuri familiale și presiuni sociale: în unele cazuri, un mediu prea rigid sau o preocupare excesivă pentru mâncare pot contribui la agravarea tulburării.

Recunoașterea acestor semne este esențială pentru a interveni înainte ca ARFID să afecteze dezvoltarea fizică sau relațională.

Limitarea alimentației la câteva alimente poate avea consecințe grave asupra sănătății. Carențele de vitamine, minerale, fier și proteine provoacă slăbiciune și scăderea imunității și, în cazul celor tineri, pot încetini creșterea.

Totuși, efectele ARFID nu sunt doar fizice. Tulburarea afectează profund și viața socială și emoțională: cinele, călătoriile sau mesele în compania altora devin surse de stres și jenă. În timp, persoanele care suferă de această tulburare riscă să se izoleze și să dezvolte anxietate, sentimente de vinovăție sau depresie.

Multe persoane spun că se simt „diferite” sau „dificile”, prinse într-un cerc vicios al refuzului și al fricii. De aceea, este esențială o abordare empatică și multidisciplinară, care să reunească medici, psihologi și nutriționiști pentru a reconstrui o relație echilibrată și sigură cu mâncarea.

Vestea bună este că ARFID poate fi tratată cu succes, cu condiția să fie recunoscută la timp. Cele mai eficiente terapii combină sprijinul psihologic cu reabilitarea alimentară.

Planul de tratament poate include:

• terapie cognitiv-comportamentală (TCC), pentru reducerea anxietății și schimbarea convingerilor legate de mâncare
• expunerea treptată la alimentele evitate, sub îndrumarea unui specialist
• sprijin nutrițional personalizat, pentru a compensa nutrienții care lipsesc
• implicarea familiei, în special în cazul copiilor și adolescenților, pentru a crea un mediu alimentar liniștit și lipsit de presiune

Scopul nu este „să mănânci orice”, ci să redobândești o relație echilibrată cu mâncarea, bazată pe siguranță și curiozitate, nu pe teamă sau dezgust.

ARFID nu este o simplă „fixație alimentară”, ci o tulburare complexă și reală, care necesită atenție, empatie și un plan de tratament adecvat. Provocarea nu este doar medicală, ci și culturală: trebuie să învățăm să deosebim selectivitatea obișnuită la masă de un comportament alimentar care devine restrictiv și dureros.

Având în vedere că numărul cazurilor este în creștere și în Italia, a vorbi despre ARFID înseamnă a contribui la prevenție și la creșterea gradului de conștientizare. Înțelegerea acestei tulburări este primul pas pentru a-i ajuta pe cei care, zi de zi, nu trăiesc mâncarea ca pe o plăcere, ci ca pe o sursă de teamă. Doar prin informare și ascultare se poate restabili echilibrul și liniștea în relația cu mâncarea.