Gătiți fără gluten: Tot ce trebuie să știți despre înlocuirea făinii de grâu!

Glutenul este o proteină care se găsește în grâu, secară, orz și derivatele lor. Ea conferă elasticitate aluatului și ajută produsele de panificație să crească și să își păstreze forma. Cu toate acestea, pentru persoanele care suferă de boala celiacă (o boală intestinală cronică, autoimună, legată de ingestia de gluten) sau de sensibilitate la gluten, această proteină poate provoca probleme digestive grave și alte probleme de sănătate. Pentru alții, o dietă fără gluten este văzută ca o modalitate de a reduce inflamația sau de a promova o digestie mai ușoară.

Procesul de fabricare a făinii fără gluten începe cu selectarea cerealelor sau a pseudocerealelor care sunt în mod natural fără gluten, cum ar fi orezul, porumbul, hrișca sau quinoa.

Iată care sunt etapele:

• Curățarea și uscarea: Cerealele sunt mai întâi curățate pentru a elimina impuritățile, apoi uscate pentru a asigura o conservare îndelungată.
• Măcinarea: Boabele sunt apoi măcinate cu ajutorul unor pietre de moară sau al unor mori industriale pentru a obține o pulbere fină, cunoscută sub numele de făină. Măcinarea poate fi ajustată pentru a obține texturi mai fine sau mai grosiere, în funcție de necesitățile culinare.
• Cernere: Făina este cernută pentru a îndepărta orice reziduu de coajă sau tărâțe, asigurând o consistență omogenă.
• Îmbogățire: Unele făinuri fără gluten sunt îmbogățite cu substanțe nutritive pentru a compensa cele prezente în mod natural în grâu, cum ar fi vitaminele B și fierul.

Iată o prezentare generală a celor mai populare făinuri fără gluten și a utilizărilor lor în gătit:

• Făina de orez: Făina de orez, obținută din boabe de orez măcinate, este una dintre cele mai comune alternative la făina de grâu. Este apreciată pentru lejeritatea și textura sa fină, ceea ce o face un ingredient perfect pentru produsele de patiserie fără gluten, cum ar fi prăjiturile și biscuiții. Aroma sa neutră o face ușor de adăugat la sosuri pentru a le îngroșa fără a altera gustul. Este disponibilă în versiuni de orez alb sau brun, cea din urmă fiind mai bogată în fibre.
• Făină de hrișcă: deși hrișca nu este o cereală, ci o sămânță, aceasta produce o făină cu o aromă distinctă, ușor pământie și robustă. Este deosebit de populară în Franța pentru galette bretone și se potrivește cu mâncăruri sărate, cum ar fi clătite, pâine densă sau chiar vafe.
• Făină de porumb: făina de porumb, cu gustul său ușor dulceag, este adesea folosită pentru tortillas mexicane, brioșe sau chiar cornbread. În funcție de finețea sa (semolină sau făină fină), poate fi folosită și pentru prăjituri sau pesmet.
• Făină de quinoa: obținută din semințe de quinoa măcinate, această făină este din ce în ce mai populară pentru conținutul său ridicat de proteine, fibre și aminoacizi esențiali. Are o textură ușor granulată, ceea ce o face ideală pentru rețete de pâine sau produse de patiserie ușor mai dense. Aroma sa ușor de nucă se potrivește atât preparatelor dulci, cât și celor sărate.
• Făină de năut: Făina de năut se obține prin măcinarea năutului uscat. Este frecvent utilizată în rețetele mediteraneene și indiene, cum ar fi falafels și soccas. Bogată în proteine, este perfectă pentru clătite sărate, pâine sau pentru îngroșarea supelor.