Fructele de soc – de la preparate medicinale la delicii culinareSocul este o planta cu proprietati medicinale cunoscute inca din evul mediu. Egiptenii au folosit florile de soc pentru tratamente cosmetice. Grecii au folosit radacina pentru a prepara un ceai cu efect laxativ. Multe triburi indiene stravechi au folosit fructele si florile de soc in ceaiuri si alte bauturi in scopuri medicinale.

Din fructe proaspete se pot prepara infuzii (o lingurita de fructe de soc la o ceasca de ceai) care au o actiune laxativa, administrate seara, inainte de culcare. Tot fructele, sub forma de sirop sau macerate, se pot folosi si in reumatism, constipatie, afectiuni digestive, bronsite sau traheite.

Cercetari recente plaseaza socul in fruntea celor mai puternice stimulente ale sistemului imunitar. Fructele lui sunt un concurent redutabil al vaccinurilor antigripale.

Fructe de soc trateaza sau lupta impotriva: gripei, guturaiului, obezitatii, constipatiei, herpesului, psoriazului, alergiei cutanate, sclerodermiei, bolilor de piele rezistente la tratamente clasice.

Sunt adjutant in tratamentul infectiei cu HIV si in tratarea tumorilor maligne si beligne.

Ajuta la imbunatatirea vederii nocturne, in tratarea bolilor oculare.

In lumea culinara, boabele de soc coapte si extracte din flori sunt folosite pentru a crea: placinte, ceai, gem, siropuri, sosuri, supe, vin, suc, dulceata, muffins, chiar si paine. Sunt un bun colorant alimentar si se pot pastra la congelator. Din fructele negre de soc se poate face: vin rosu, lichior, tuica, otet, sampanie. Cea mai cunoscuta este insa socata, bautura racoritoare delicioasa obtinuta din flori de soc. Socata se prepara numai din flori de soc proaspete, cele uscate devin toxice. Fructele negre pot fi consumate doar atunci cand sunt coapte si fierte. In stare cruda, necoapte sunt toxice si ar trebui evitate.

Florile de soc se culeg in zilele insorite de mai, prin taierea ciorchinilor de pe tulpina. Dupa culegere vor fi tinute la soare pana la uscare, cat mai rasfirate posibil. Proaspete, florile de soc se folosesc la obtinerea binecunoscutei socate, in timp ce uscate, sunt administrate in scop terapeutic, sub forma de infuzie combinata, pulbere, tinctura sau ulei. Florile uscate de soc au coditele tari si casante, iar petalele capata o tenta ceva mai galbuie si constituie materia prima pentru anumite preparate medicinale.