Stretchflation: majorări de prețuri mascate în spatele unor formate mai mari

Cuvântul stretchflation provine din englezescul stretch (a întinde) și din cuvântul „inflație”. Desemnează o tehnică ce constă în creșterea greutății unui produs, concomitent cu o majorare a prețului mai mare decât creșterea cantității.

Pe scurt, cantitatea crește, dar prețul pe kilogram sau pe litru crește și mai repede.

Și tocmai acest lucru este denunțat de foodwatch. La prima vedere, consumatorul are impresia că iese în câștig.

Pentru că un pachet mai mare lasă adesea o impresie pozitivă. Ne spunem că produsul este mai „generos”, că va dura mai mult sau că este o afacere mai bună.

Exact asta evidențiază marketingul, prin mențiuni precum „format mai generos” sau „format nou, cu mai mult”.

Problema este că majorarea prețului nu este afișată într-un mod evident. Nu este explicată. Și, desigur, nu este prezentată ca atare.

Pe hârtie, am putea crede că nu este o problemă, deoarece prețul pe kilogram sau pe litru este întotdeauna afișat la raft.

Dar, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate.

Când un produs își schimbă formatul, versiunea veche dispare de pe rafturi. Și este aproape imposibil să-ți amintești prețul pe kilogram al vechiului format, deoarece acesta nu mai este afișat nicăieri.

Prin urmare, chiar dacă informația este disponibilă, nu te ajută neapărat să observi majorarea. Și continui să cumperi ca de obicei.

De aceea, stretchflation este greu de detectat.

Foodwatch explică faptul că stretchflation face parte dintr-o serie de practici care fac prețurile din supermarketuri mai greu de înțeles.

Pe scurt:

• Shrinkflation înseamnă reducerea cantității, fără scăderea prețului.
• Cheapflation înseamnă modificarea rețetei pentru reducerea costurilor, păstrând același preț.
• Stretchflation înseamnă creșterea ușoară a cantității, în timp ce prețul crește mai mult, astfel încât prețul pe kilogram urcă.

În toate cele trei cazuri, scopul este același: să facă o majorare de preț mai ușor de acceptat.

Dincolo de produsele vizate, foodwatch explică faptul că problema de fond este lipsa de transparență din sectorul agroalimentar.

Ambalajele se schimbă puțin. Formatele se modifică pe furiș. Iar mărcile nu semnalează clar că s-a schimbat greutatea sau prețul și nici în ce sens.

Potrivit foodwatch, această lipsă de transparență este accentuată de reguli neclare, care nu obligă mărcile să semnaleze clar modificarea cantităților.

În aceste condiții, devine foarte dificil să înțelegi ce cumperi cu adevărat și cât plătești.

Din fericire, există un gest foarte simplu pe care îl poți face.

Verifică întotdeauna prețul pe kilogram sau pe litru.

Chiar dacă formatul pare mai mare. Chiar dacă ambalajul abia s-a schimbat. Chiar dacă produsul poartă mențiunea „format nou”.

Acesta este cel mai sigur indicator pentru a detecta o majorare.

Te poate ajuta și un alt sfat: pentru produsele pe care le cumperi frecvent, încearcă să reții cam cât costă de obicei. Nu trebuie să ții minte prețul tuturor produselor. Dar, pentru câteva dintre ele, asta te poate ajuta să observi mai ușor o majorare.

Ai impresia că primești mai mult, dar, în realitate, prețul pe kilogram sau pe litru crește adesea în mod disproporționat.

Asta arată ancheta realizată de foodwatch, care denunță o practică opacă și greu de observat în viața de zi cu zi. Iar astăzi, când inflația apasă asupra bugetului pentru cumpărături, acest lucru este cu atât mai enervant.

Singurul lucru pe care trebuie să-l reții este simplu: nu te lua după ambalaj, ci după prețul pe kilogram.