Harbuz murat. Adic? pepene

Mur?tura despre care voi povesti în continuare nu e una tocmai obi?nuit?. De obicei, pepenele ro?u se m?nânc? proasp?t ?i rece. Mai po?i face o limonad? ori o înghe?at? din el. Nu merge f?cut compot, iar în dulcea?? se folose?te doar acea parte a lui pe care de obicei o arunc?m - coaja. Ori eu l-am pus la murat, a?a cum fac deseori ??ranii din zona Sucevei, unde fructul acesta nu se cheama pepene ?i nici lubeni??, ci harbuz. Cu deosebirea c? acolo harbujii se pun la murat ceva mai târziu, când vremea s-a r?cit prea tare ca ei s? se mai coac?, a?a c? se mureaz? cât sunt mititei, cât un c?p?or de copil.

Pentru opera?iunea asta am folosit mai bine de jum?tate dintr-un pepene de câteva kilograme, copt ?i bine mirositor. Am folosit o re?et? clasic? pentru mur?turi în saramur?, cu diferen?a c? am pus un strop mai mult? sare, ca s? nu predomine dulcea?a pepenelui. A?adar - vreo dou? tije de m?rar uscat, boabe de piper, ienibahar ?i mu?tar, ap? ?i sare grunjoas? (o lingur? cu vârf la un litru de ap?).

Pepenele l-am t?iat întâi în jum?tate ?i apoi felii egale pe lat. Feliile le-am t?iat apoi în buc??i aproximativ egale ?i nu mai mari decât gura borcanului. Le-am aranjat în borcan cu grij? s? nu se zdrobeasc?, strecurând condimente printre ele.

În final, am turnat deasupra saramura f?cut? cu ap? rece (apa cald? înmoaie pepenele) ?i am acoperit borcanele cu farfurioare, l?sându-le în buc?t?rie pentru câteva zile.

De sâmb?t? pân? mar?i, atât a stat pepenele la murat. Din roz, a devenit aproape portocaliu.