Cum să îmbunătățești ajoblanco-ul: trucuri simple pentru o supă fină, cremoasă și bine echilibrată

Migdalele dau atât gustul, cât și textura ajoblanco-ului. Cel mai bine este să le folosești crude, decojite și nesărate.

Soiul Marcona este o alegere excelentă, deoarece migdalele din acest soi sunt, de obicei, mai dulci, mai fragede și mai grase decât alte migdale. Grăsimea lor naturală contribuie la obținerea unei creme mai fine. Nu este obligatoriu să le folosești, dar este bine să alegi migdale de bună calitate.

Înainte de a începe, gustă una sau două. Dacă vreuna are gust rânced sau foarte amar, e mai bine să nu folosești migdalele din pachet. Câteva migdale stricate pot compromite întregul preparat.

De asemenea, nu este recomandat să le prăjești. Prăjirea le intensifică gustul și îndepărtează rețeta de profilul proaspăt și delicat al unui ajoblanco clasic.

Una dintre cele mai frecvente greșeli este să adaugi prea mult usturoi.

Pentru 150 de grame de migdale, un cățel mic este, de obicei, suficient. Dacă usturoiul este mare sau are un gust deosebit de puternic, poate fi suficientă jumătate de cățel.

Îndepărtarea germenului central ajută la atenuarea gustului unor căței de usturoi mai maturi. De asemenea, poți să-l opărești câteva secunde în apă clocotită. Căldura îi reduce intensitatea și îl face mai puțin iute.

Cel mai sigur este să începi cu o cantitate mică. După ce pasezi amestecul și îl guști, poți adăuga oricând încă o bucățică. Odată încorporat, însă, nu mai ai cum să-l scoți.

Nu adăuga toată apa de la început.

Pune în blender migdalele, usturoiul și doar cantitatea de apă necesară pentru a le acoperi. Mixează câteva minute până se formează o pastă cât mai fină posibil.

Acest pas ajută lamele blenderului să mărunțească bine migdalele. Dacă recipientul conține prea mult lichid, un blender de uz casnic poate lăsa bucăți mici, iar supa va rămâne granuloasă.

Când pasta este omogenă, adaugă restul de apă treptat. Astfel, vei putea controla mai bine consistența.

Dacă blenderul tău nu are o putere mare, poți lăsa migdalele la înmuiat câteva ore în frigider. Vor fi mai moi și se vor pasa mai ușor.

Miezul de pâine dă consistență și ajută ajoblanco-ul să devină cremos, dar nu ar trebui să acopere gustul migdalelor.

Folosește pâine albă, de preferință din ziua precedentă, și evită să adaugi multă coajă. Las-o câteva minute în lichid înainte de a o pasa, ca să se înmoaie complet.

Cu 20 de grame de miez la fiecare 150 de grame de migdale se obține o supă destul de ușoară. Dacă preferi o textură mai densă, poți adăuga puțin mai mult, dar e mai bine să o faci la final.

Ajoblanco-ul se îngroașă ușor în timp ce se odihnește în frigider. De aceea, nu e bine să-l lași prea gros imediat după ce îl pasezi.

Uleiul nu trebuie turnat dintr-odată.

Adaugă-l treptat, cu blenderul pornit, ca să se amestece bine cu apa, migdalele și pâinea. Astfel se obține o textură mai uniformă și mai cremoasă.

Alege un ulei de măsline extravirgin echilibrat. Unul foarte amar sau picant poate acoperi gustul delicat al migdalelor.

Nu e nevoie să mixezi amestecul prea mult după ce ai adăugat uleiul. Când este bine încorporat, oprește blenderul. Poți păstra câteva picături pentru a finisa preparatul în momentul servirii.

Oțetul dă prospețime și împiedică supa să fie greoaie, dar trebuie folosit cu grijă.

Oțetul de Jerez are o aromă puternică și este, de obicei, mai intens decât oțetul de mere sau cel de vin alb. Începe cu o cantitate mică și ajustează apoi.

Gustă ajoblanco-ul când este rece. Temperatura schimbă felul în care percepem sarea și aciditatea, așa că un amestec care pare echilibrat imediat după preparare poate părea fad după câteva ore în frigider.

Punctul ideal este acela în care oțetul intensifică gustul, dar nu îl domină.

Să treci ajoblanco-ul printr-o sită cu ochiuri fine nu este obligatoriu, dar îmbunătățește considerabil textura finală.

Sita reține bucățelele de migdale, fibrele de usturoi și bucățile de pâine pe care blenderul nu le-a mărunțit complet.

Apasă cu o spatulă sau cu o lingură pentru a strecura bine amestecul. Rezultatul va fi o supă mai fină și mai plăcută la gust.

Dacă îți place o textură ceva mai rustică sau ai un robot de bucătărie foarte puternic, poți sări peste acest pas.

Ajoblanco-ul are nevoie de timp pentru a se răci și a se odihni.

Păstrează-l într-un recipient închis timp de cel puțin două sau patru ore. Îl poți pregăti și cu o zi înainte.

Înainte de servire, amestecă-l și verifică-i consistența. Dacă s-a îngroșat prea mult, adaugă câteva linguri de apă foarte rece și amestecă din nou.

Servește-l rece, dar nu aproape înghețat. O temperatură prea scăzută estompează gustul migdalelor, al uleiului și al oțetului.

Strugurii sunt garnitura cea mai tradițională. Dulceața și suculența lor se potrivesc foarte bine cu aciditatea supei.

Poți adăuga și pepene galben, măr verde, castravete sau smochine. Pentru un contrast crocant, folosește migdale feliate și ușor prăjite.

Câteva picături de ulei de măsline și câteva frunze de ierburi proaspete sunt suficiente pentru a finisa preparatul. Pentru o combinație mai originală, unii bucătari cu stele Michelin îl servesc cu sardine afumate și smochine sau cu somon afumat și brânză proaspătă de vaci.

Nu e nevoie să-l încarci cu ingrediente. Când ajoblanco-ul este bine preparat, are nevoie de foarte puțin pentru a fi proaspăt, elegant și apetisant.

Ajoblanco andaluz: supa rece pe care o doriți întotdeauna vara

Nu lăsați numele să vă păcălească: ajoblanco nu are gust de usturoi . Această supă rece din sudul Spaniei este preparată cu migdale crude. Gustul său delicat și textura mătăsoasă o fac una dintre cele mai răcoritoare mâncăruri ale verii. O rudă a...

vezi rețeta