Cartofi fierti cu hering sarat

Buna ziua. Astazi va voi arata mai putine poze, pentru ca e cam complicat sa stai la bucatarie cu o mana pe aparat si cu alta curatand cartofi (chiar daca nu eu le-am curatit) dupa o zi lunga de lucru. Aceasta mancare o tin minte de cand eram mic si este una din preferatele mele. Se face foarte simplu.

Cativa cartofi, vreo doi morcovi, se spala bine si se pun la fiert cu tot cu coaja, intr-o cratita cu apa. Cand apa incepe a fierbe se adauga sare (cam o lingurita la 1 litru). Legumele se fierb la foc mediu si sunt gata cand nu se mai tin in furculita. Dupa, se curata de coaja se pun pe-o farfurie si deasupra se arunca un bos de unt. Puteti sa nu puneti sare la fiert, in schimb cand o sa-i mancati, ii puteti inmuia in ulei si apoi in sare – tot tare bine se lipeste!

Salata e simpla si ea de preparat. Ciuperci de casa marinate, porumb din conserva, ceapa verde taiata rondele, ulei sare si putin otet.

O istorie aparte cere pestele sarat. Vedeti ca bunatatea de mai sus e atribuita la mancaruri moldovenesti. Poate n-o fi ea chiar moldoveneasca, pentru ca pestele sarat vine de la rusi, dar urmand acest rationament, putem spune ca nici mamaliga nu de la daci o avem, dar mai degraba de la Columb care ne-a adus stiuletele din Indiana lui Americana. Deci cum se face?.

Pestele proaspat, de regula este vorba de hering sau scrumbie de pacific, preferabil mari si grasute, fara urme de violenta pe corp, se curata de maruntaie, de cap, si se spala bine in apa rece.

Pentru saramura folosim apa sare si mirodenii. Intr-un vas mare cu apa se pune un cartof crud de dimensiuni medii, curatat de coaja. Acesta imediat s e va duce la fund. In apa aceasta tot adaugam sare si amestecam incontinuu pana cartoful se va ridica la suprafata. De ce anume cartof si care sunt proportiile de densitate, Povestelnicul nu stie pentru ca originile acestei retete se pierd in negura vremii. Pe langa toate, Povestelnicul nici n-a murat peste vreodata, pentru ca e cam dificil sa gasesti peste ieftin, proaspat si sa astepti pana se sareaza, mai ales ca in orice pravalie cat de mica si uitata de lume n-ar fi ea, gasesti peste din asta oricand si in cantitati deloc modeste, la un pret mai mult decat accesibil. Sa revenim la heringul nostru. Cand cartoful se ridica, in apa sarata se adauga mirodeniile: marar si frunze de dafin. Toata treaba asta se da in clocot si se raceste pana la temperatura de 20 °C. In saramura aceasta se arunca pestele. El trebuie sa stea liber, sa nu fie prea mult iar saramura trebuie sa-l acopere complet. Se acopera cu un capac (ne etans) si se tine o zi-doua la temperatura de 20 °C.

Daca ne uitam atent la tehnologia de preparare a pestelui, putem lesne sa-i zicem peste murat, insa nimeni nu-i zice astfel. E peste sarat. Dupa, e tocmai gata de papat. Cu un cartofior fiert scaldat in unt, si niste salata de ciuperci marinate. Nu lungesc mult vorba, ca mi s-a facut gura apa.

cartofi fierti, unt, peste sarat, salata de ciuperci marinate

Sa aveti pofta!

P.S.Din cate stiu, in Romania nu prea se gaseste peste sarat, asa ca, daca aveti ocazia gustati-l in Moldova, sau rugati pe cineva sa va aduca. Face moarte de om, nu alta. Sau s-ar putea sa nu va placa, pentru ca face parte dintr-o gama cu totul diferita de gusturi. Ce vreau sa zic, e ca daca nu te-ai deprins cu gustul asta din copilarie, ar putea fi dificil de a-l accepta. Da’ vorba ceea, incercarea vina n-are.