Andivele sau Cicoarea de Bruxelles

Andivele au aparut in Belgia in anul 1850 sub numele de witloof, adica frunze albe, printr-o practica de fortare a cicorii sa creasca la intuneric. Semintele se seamana primavara si se obtine mai tarziu o planta cu radacina groasa si cilindrica, care toamna se scoate din pamant si se replanteaza la intuneric sub un strat de turba, mentinut umed si cald la temperaturi de 20 grade C. Dupa 3 saptamani iese un mugure care se taie pentru consum cand ajunge la o anumita dezvoltare.

Franta, Belgia si Olanda sunt cei mai mari cultivatori de andive. Noile metode de productie, initial de iarna, permit ca acestea sa poata fi consumate pe tot parcursul anului. In Italia se cultiva o andiva rosie rezultata din hibridarea a doua soiuri de cicoare.

Pentru ca se cultiva la intuneric, andivele sunt lipsite de clorofila, de aici si culoarea alba a frunzelor.

Andivele sunt legume pretioase, care daca sunt consumate proaspete, sub forma unor salate, aduc reale beneficii organismului uman. Cu 15 kcal la 100 g, andivele sunt un aliment putin energetic iar impreuna cu telina, spanacul si varza, face parte din randul legumelor cu calorii negative (organismul consuma mai multa energie cu digestia lor decat cea rezultata din asimilarea lor).

Andivele au o valoare nutritiva ridicata, continand proteine, hidrati de carbon, saruri minerale de calciu, fier, fosfor, potasiu si vitaminele A, B1, B2, C.

Frunzele inalbite au si un efect depurativ (curatire a organismului) datorat continutului in lactucina, lactupierina si alcool tritirpenic. Sunt bogate in fibre, vitamine si minerale. Ca si cicoarea din care provin, contin inulina, o fibra solubila bine tolerata chiar de un sistem digestiv delicat. Inulina stimuleaza dezvoltarea florei intestinale, fiind considerata un prebiotic.

Andivele aduc un aport ridicat de potasiu, mineral cu rol in reglarea presiunii arteriale. Contin, de asemenea, cantitati deloc de neglijat de betacaroten, un antioxidant cu proprietati benefice pentru organism.

Radacinile bogate in imulina si polizaharide de regula se utilizeaza la prepararea surogatului de cafea.

Valoarea terapeutica a plantei este cunoscuta, sucul de andive fiind recomandat in ameliorarea unor boli de ochi, ale ficatului si cailor biliare.

Cum alegem si cum pastram andivele?

Foarte fragile, acestea pot suferi modificari de aspect si gust, chiar imediat de la recoltare. Din aceasta cauza trebuie cumparate cat mai proaspate. Andivele expirate au bulbul mai putin ferm si crocant, iar frunzele lor pot prezenta pete inchise la culoare. Cand andivele sunt supuse la lumina, frunzele incep sa inverzeasca si devin amare. Se pot pastra in frigider aproximativ 3 zile.

Cand le alegem trebuie sa:

  • sa aiba frunzele albe, fara pete sau zgarieturi;
  • varfurile sa fie galbene;
  • frunzele sa fie unite sus;
  • bulbul ferm.

Cum preparam andivele?

Inainte de folosire, se indeparteaza frunzele exterioare deteriorate si se spala. De obicei, o simpla spalare este suficienta pentru ca nu cresc in pamant.

Gustul amar al andivelor tinde sa se diminueze treptat, ca urmare a cultivarii selective de hibrizi mai putin amari. Totusi, preventiv, se pot taia 2-3 cm de la baza, locul care concentreaza substantele amare. De asemenea, amareala scade daca sunt tinute timp de 15-20 minute in apa rece inainte de folosire.

Lejere si usor de preparat, andivele se pot consuma atat crude in salate, cat si gatite la vapori, tigaie, cuptor, sotate, etc. Andivele pot fi fierte, coapte sau pot fi consumate ca atare. Pot fi adaugate in supa, tocanita, sau consumate sub forma de suc.

Pot fi combinate cu mere, pere, portocale, ciuperci, ridichi, cimbru, unt, crema de branza. Se preteaza foarte bine si la frigerea pe gratar.