Hreanul – condimentul-medicamentHreanul (Armoracia Rusticana) face parte din familia mustarului si in trecut a fost folosit mai intai ca planta medicinala. Frunzele crude, legate pe frunte, alungau durerile si limpezeau mintea, din radacina data pe razatoare se coceau turte cu care se vindecau galcile, iar ceaiul de flori alunga racelile. Scrierile istorice arata ca hreanul era utilizat si ca afrodisiac.
Astazi, in bucatarie, radacina de hrean se utilizeaza la prepararea sosurilor, se prepara alaturi de salata de sfecla rosie. Salata de hrean se pune peste mancarurile grele, precum friptura de porc, pentru o digestie mai rapida.


Radacina de hrean necuratata de coaja, nu este prea aromata, dar taiata, tocata sau data prin razatoare, are un miros puternic, iute, el pierzandu-se dupa 10-20 de minute. Mirosul intepator si gustul iute, se datoreaza unor compusi chimici, unii dintre ei numiti glucozinolati, ce lupta impotriva bacteriilor, adesea fiind chiar mai eficienti decat antibioticele de sinteza. Ultimele cercetari au aratat si ca iuteala continuta de radacina de hrean are proprietati citostatice foarte puternice, glucozinolatii fiind eficienti in multe forme de cancer, precum cel de piele, plamani, de colon, de stomac.

Taiat fasii lunguiete, hreanul se foloseste la prepararea castravetilor murati, deoarece, alaturi de usturoi, are rol de conservant natural.

Hreanul ras, curatat in prealabil de coaja, poate fi adaugat la salate pentru un gust putin picant sau poate fi folosit ca dressing in amestec cu smantana sau maioneza. Diverse salate de sfecla rosie, supa crema de sfecla rosie sau paste pe baza de sfecla rosie au in compozitie si hreanul ras, obtinand rezultate aromatizate perfect.

Hreanul este utilizat crud, dat prin razatoare si consumat alaturi de carne fiarta, afumata sau fripta. Datorita aromelor sale volatile, hreanul este utilizat la mancarurile calde, la care este adaugat inainte de servire.

Una dintre salatele populare in tara noastra este cea de sfecla rosie asezonata cu hrean si care insoteste carnea de miel si de vita.

In Polonia hreanul este folosit la asezonarea supelor, mai ales a celor care se consuma cu ocazia Pastelui.

Hreanul amestecat cu oua fierte tari, mere si smantana este popular in Slovenia si in Italia.

In Austria hreanul proaspat ras este amestecat cu mar ras si mancat alaturi de carne.

Hreanul este folosit si la prepararea tipurilor picante si iuti de mustar. Mustarul de Tewkesbury, creat in Anglia medievala a fost primul sortiment de mustar amestecat cu hrean, foarte apreciat de Shakespeare.

Radacina de hrean se poate recolta de vara pana toamna tarziu, cand da primul inghet. Dupa recoltare, se curata de pamant si se poate pastra pana la cateva luni invelita in hartie si tinuta intr-un loc aerisit si uscat sau direct in frigider.

Pentru a pastra iuteala hreanului ras se pune intr-o cutie ce se inchide etans si se aseaza in fridiger sau chiar in congelator daca nu avem de gand sa-l folosim in urmatoarele 1-2 saptamani.

Aici gasiti o reteta de pastrare a hreanului ras.