Nu sint eu mare specialista in facut si ornat torturi, dar a trebuit sa ma "sacrific" un pic pentru ziua sotului.
Da, astazi e ziua lui.
"La multi ani !" dragul meu barbatel si tatic de Isabella,
sa ne traiesti intru multi ani si sa dea Dumnezeu sa ne intelegem,
cel putin ca pina acum, daca nu se poate si mai bine.
Tortuletul e micut, asa ca pentru doi si jumatate citi sintem in familie, dar important e ca a iesit gustos, nu chiar frumos si l-am savurat cu placere, alaturi de un paharut de sampanie.
Acum sa trec la povestit cum am facut tortuletul.
Ingrediente pentru blat:
3 oua; 120 g de zahar; 60 g faina de griu; 60 g amidon alimentar; un pachetel vanilie; o lingurita si jumatate de praf de copt; un virf cutit de sare; 50 ml ulei de floarea soarelui;
Reteta cu blatul de pandispan, o gasiti aici, iar cu reteta asta pot spune ca nu am dat gres niciodata.
Cind s-a racit blatul, am taiat trei cerculete (deci, va dati seama ca tortul nu a fost prea mare, ca la cit alerg sa mai slabesc un pic, nu era cazul...).
Reteta cu crema, am copiat-o de la Maya, daca intrati pe blogul ei va vine sa mincati pozele cu tot cu monitor...
Ingrediente crema de mascarpone si zmeura:
250 g mascarpone
250 g zmeura
agar-agar/sau 2-3 foite de gelatina (eu am pus 3 foite de gelatina...
80-100 g zahar(în functie de cît e de acra zmeura) (90 g am pus...Intrucit murele mele erau congelate si n-am avut prea mult timp sa le las la dezghetat, le-am pus intr-o craticioara cu tot cu zahar, la foc mic, pina s-au dezghetat individele si s-a topit zaharul. Am dat la o parte craticioara de pe foc, am lasat sa se raceasca un pic si le-am dat prin sita si cu ajutorul unei linguri (ustensila importanta), am "frecat" murele pina am obtinut un piure din ele.
hmmm, ce spuneti, frumoasa culoare, nu ?!
Cind era piureul inca caldut (nu fierbinte), am adaugat gelatina strinsa bine in miini, pentru ca statuse in apa rece timp de 10 minute si a trebuit sa o scurg de apa si am amestecat bine pina s-a dizolvat toata.
Mama, ce mult mai vorbesc... deh, sampania de aseara...
Asa... emotii mari, a doua oara cind lucrez cu gelatina, ca prima oara cind am incercat, asta acum vreo 5 ani, a fost esec total, iar crema rezultata era un fel de ciorba dulce... care a sfirsit in chiuveta...
Am facut o mica magie si cind am adaugat mascarponele peste mure, am amestecat bine ingredientele si culoarea piureului s-a transformat intr-o culoare, tare ciudata... hmmm, ce efect a avut mascarponele asupra murelor, sau murele asupra mascarponelui... (scuzati, joc de cuvinte, din care nici eu n-am inteles prea mult... Pe un platou, incepem sa asamblam tortul, un cerculet de pandispan pe care l-am stropit un pic cu suc de portocale (facut de mine, nu cumparat), apoi crema misterioasa si tot asa, pina am terminat cu glazura de ciocolata, care nu prea mi-a placut cum s-a scurs pe marginile tortului, asa ca l-am "balotat" cu un pic de nuca de cocos.
Nu spuneti ca au fost prea multe arome, ca... gustul a fost pe masura. L-am decorat cu mure/zmeura si cu inimioare de "ciucalata" amaruie... Daca a mincat Isabella o feliuta consistenta, atunci sigur rezultatul a fost mai mult decit multumitor. Si o feliuta privita de aproape, gustul nu-l puteti vedea, doar daca faceti crema minunata a Mayei, il puteti simti cu siguranta...
Torturi festive de sărbători
Torturile – bijuterii dulci, pline de culoare!
„La placinte inainte, la razboi inapoi! ” – Placinte cu branza
Comentarii:
Super